Întîmplare cu bucluc

Zidul Plîngerii din Ierusalim
Eram în Sabbatical în Milwaukee - Wisconsin. Era într-o duminică. În ziua aceasta mulți americani organizează Yard Sale, adică scot afară în curte tot felul de lucrușoare de care nu mai au nevoie pentu a le vinde . Uneori le primești cadou. Ei spun că nu e moral să arunci la gunoi lucruri de care alții se mai pot folosi. Frumos! Și iac-așa ajung eu într-un ceas bun într-o curte și văd un tablou înrămat frumos al unui bătrîn cu barbă care seamănă cu bunicul meu, Dumnezeu să-l hodineasca în pace.
Întreb ca prostu':
"E de vînzare?"
"Da", îmi raspunde omul."
"Și cine e în tablou, întreb?" .
"A, e bunicul meu", răspunde omul", vădit stînjenit de întrebare.
"Știți, bunicul meu era evreu, dar eu sunt crestin".
Așa sunt americanii, sinceri cînd vor să-ți vîndă ceva. Adică timp de 4000 de ani, toți străbunii lui au fost idolatrii și mai apoi creștini. Numai bunicul, printr-un proces nedorit de mutație, a devenit evreu, dar după aceea totul s-a reîntors la normal .
"Și cartea asta de rugăciune în Ebraică și Philacteries (niște cubulețe pe care evreii le pun pe frunte și pe mînă în timpul rugăciunii de dimineață), tot de vînzare sunt?".
"Da, de vînzare", zice omu'.
"Iacă eu vreau să le cumpăr. Încă puțin și băiatul meu ajunge la vîrsta la care va trece ceremonia religioasă (la 13 ani) și am să i le dau lui".
"Da?", întreabă omul. "Și lucrurile astea au să ajungă în Israel?". O fi înțeles după accentul meu că nu sunt cetatean american.
"Da", răspund eu.
"Și băiatul dv. le va folosi la Zidul Plingerii în Ierusalim?, mai întreabă omul.
"Probabil", răspund.
Și să vezi minune. Omu' începe să plîngă. Deh, sînge de "ovrei păcătos".



|