Singurătatea...în primul rând depinde de om. Poți fi singur...dar să nu te simți singur...poți fi înconjurat de multă lume...și să te simți singur. Câtă singurătate am gustat eu, care vorbesc despre a fi singură...cu dispreț...cu teamă...cu tristețe? Și câtă singurătate aștept să vină încă să mă-mpresoare? E simplu să stau la masă...să mă uit în monitor și să înșir frumos cu...mai mult sau mai puțin talentat trăirile mele: singurătatea e...sau nu e...singură e bine sau e rău...sau mai știu eu ce apreciere...!
Singurătatea.....Ce înțelegem noi prin acest cuvânt...??? Dacă facem o analiză a lui, vedem că ne duce acolo unde fiecare lucru în sinea lui...prin prezența lui...prin existența lui reprezintă unicat...unul....singurul....De ce să nu vedem și noi ...oamenii acest cuvânt...singurătate...ca fiind reprezentativ pentru fiecare persoană în parte...Toți suntem persoane singure...unicate...prin simplul fapt că nu ne asemănăm....avem multe puncte care ne fac să fim diferiți...
Acum să facem derivate ale cuvântului ,,singur’’...și ajungem la singurătate....Ce înseamnă?...Ești singur...unic...ești în singurătatea ta...chiar dacă ai în jurul tău multe persoane...ai în jurul tău mulți prieteni....ai în jurul tău familia. Ești singur....în singurătatea ta.....Momentele în care îți așterni capul pe pernă...în așteptarea odihnei mult dorite...ești singur....cu tine....cu gândurile tale...cu visele tale...cu ochii deschiși...sau cu ochii închiși...Și atunci....ce vezi?....ce auzi?...ce simți...SINGURÃTATE....Asta exprim eu prin acest cuvânt....Asta simt.....și nu pot așterne altceva ...nu trăiesc altceva...
Ce aș face dacă aș ști exact ziua când o să apună pentru mine soarele? Nu spun ziua în care mi-am pierdut iubirea și am regăsit...solitudinea sentimentului, nu, pentru că nu a fost proprietatea mea, aidoma soarelui care îmi luminează prin ochi până în adâncul sufletului, fără să fi fost vreodată al meu. La fel și o adevărată dragoste mă poleiește cu lumina divină și mă face să arăt ca un înger...Ei bine, dacă azi sunt cel mai fericit om din lume, dacă tot universul a complotat să întâlnesc pe cărarea mea pe...,,cel mai iubit dintre pământeni’’...ce aș face dacă aș ști că vom merge împreună un timp și apoi drumurile noastre se vor despărți, poate pentru totdeauna?
Câtă singurătate se poate aduna într-un suflet care a trecut dincolo de fericire?
Nu vreau să mă leg de o fostă iubire...de o fostă mare dragoste... O fostă iubire a lăsat răni adânci....dar știu că se pot cicatriza.....O fostă mare dragoste poate să fie înlocuită treptat...cu una nouă....chiar dacă nu se va putea uita niciodată....cea veche. Vreau doar să-mi descarc sufletul...să-mi ușurez mintea...să-mi expun gândurile de tot ce mi se pare că e în plus în interiorul ființei mele...Dacă nu aș face asta....cred că aș deveni prea deprimată....intrând într-o stare depresivă....Mă eliberez de tot ce îmi ține legat sufletul.....Simt cum rup din mine bucată cu bucată pentru a face loc unei noi făpturi...pentru a clădi ceva nou...pentru a reconstrui pe aceeași bază o nouă ființă...Și atunci când o undă de fericire se simte în sufletul meu....tot în singurătate o strig...La acea strălucire de bucurie.....nu particip decât eu...pentru că e a mea...și de teama de a nu o pierde, nu o expun...
Ei bine...când caut răspunsul pentru întrebările astea...eu caut în inimă și găsesc modalitatea de a face să vină o nouă zi...și va fi o seară...și apoi o dimineață. Și aceasta a fost ziua întâi...Cu fiecare zi care trece, îmi dau seama că mă închid mai mult în interiorul meu....nu dau liber sentimentelor...nu investesc mai mult decât mi se oferă.....și pot spune că și eu trăiesc...la fel ca toți oamenii....Și la mine vine o seară minunată...însoțită de o noapte senină....și urmată de o dimineață ce mă îndeamnă să strig...TRÃIESC...!!! Dar îmi strig mie....unicei...singurei...în singurătate.....
Niciodată nu e târziu să accept singurătatea în sensul celor aduse în discuție. E starea mea naturală și nu sper să se întâmple miracolul. Nu e destul să vreau un tovarăș, trebuie să fiu și eu dorită ca tovarășă. Să încerc să combin ce e alb cu...ce e negru, să nu mă tem de singurătate pentru că numai când am înțeles-o cu adevărat voi avea parte de prietenie reală, fiindcă nu va mai fi o nevoie...un refugiu de groaza de a fi numai cu mine ci va fi ca o trebuință de a dărui...și nu de a primi iubire. Când nu mă mai tem de solitudine, voi putea să am prieteni pentru că le pot oferi ce am mai bun și mai frumos, și nu pentru că sunt neajutorată fără ei. Nu iubesc singurătatea!!! Să sărbătoresc fiecare clipă a vieții mele ca și cum ar fi singura care mi s-a îngăduit, ca să nu mă simt apoi vinovată pentru că am irosit o viață, pentru că nu am prețuit cel mai minunat dar pe care îl puteam primi...VIAÞA…..