sau,

Drumul către performanță.

- Nu dau examen la Cibernetică, e greu și nu o să reusesc!
- Ba ai să dai în primul rând acolo!
Așa a fost discuția scurtă cu Andu, în vara anului 2001.
A dat, a intrat cam pe la mijloc.
Au urmat ani de studiu și muncă.
Lucra noaptea la Softwin, ziua la cursuri.
An după an, sesiune după sesiune.
În anul 3 (2004) ia premiul special și premiul I, 1a ASE, la o sesiune științifică studențească de-a lor, cu un program de informatică, nu știu ce temă, mi-a explicat el dar n-am ințeles nimic!
I-au dat și ceva bani de buzunar, cam un milion, lei din ăia vechi!
Anul trecut și-a luat licența în informatică-cibernetică și avea deja 7 ani vechime în muncă.
La examen s-a dus in blugi, i-am spus să-și ia un costum, cravată.
N-a vrut, info ăștia sunt cam ciudați!
Profu' s-a uitat chiorâș la el!
- Ai venit fără cravată la examenul meu?
A dat din umeri.
Deschide profu' lucrarea de licență.
- Dragul meu, cu tema asta putea-i să vii și dezbrăcat, hai să ne explici și nouă lucrarea!
I-au dat 10, cu felicitări!
Mi-a mulțumit că l-am îndemnat către Cibernetică.
A trecut abia un an, de la licență și primește la începutul lunii mai a.c. o invitație de la Norman Data, să dea o fugă la Oslo, pe banii lor!
Vor să-l angajeze la ei să dezvolte nu știu ce programe de antiviruși, la care se pricepe el, ca pasiune si profesie.
Se duce.
Pleacă pe 6 mai, noaptea.
Zboară pentru prima dată cu avionul.
Am inima strânsă, copilul meu de 24 de ani, singur în necunoscut.
Acolo întrevederea a durat cam 20 de minute, i-a facut praf, vor să-l angajeze imediat.
La întoarcere pe 8 mai, avionul întârzie la Oslo.
Un fulger din munții Scandinaviei l-a lovit!
În fine, ajunge acasă după "maratonul" Oslo.
E obosit, dar mulțumit.
N-a facut de rușine școala de informatică-cibernetică din România!
Vine contractul de la Norman, câteva zeci de mii de Euro pe an, salariu.
Zice acolo, în referatul de angajare, că Norvegia are puțini specialiști de valoarea lui.
Ezită să semneze.
Între timp îl cheamă urgent la Dublin, Microsoft-ul din Irlanda.
Fuge până la Dublin la începutul lunii iunie.
Imediat vine contractul de angajare, după el.
O ofertă mai bună decât la Norman.
Semnează contractul.
În prima decadă a lui august trebuie să se prezinte la post.
Un ochi îmi râde, unul îmi plânge!
Poate pleacă pentru totdeauna, dar e drumul lui, început pe la 6 ani, cu prima linie scrisă în limbajul Basic!
Drum bun, fiul meu!

N.A.
..asta mi-a povestit acum vre-o două zile, un bărbat, așezați la o bere blondă, brumărită, de la gheață, într-o grădină din Bucureștii toropit de căldură.
Mi-am scos pălăria în fața lui și am luat-o repejor către casă, norii negri goneau pe cerul întunecat.
La TV, am văzut furtuna care a trecut peste oraș, în cinci minute a răcorit capitala dar cu prețul multor copaci smulși de la rostul lor.
Pe alte canale de la TV, dau peste știrile de seară cu crime, violuri, jafuri și alte răutăți, parcă tot o furtună care ne răscolește viețile.
Trec pe alt post, sătul de rele și iar rele, văd vremea prin lume, iar la Dublin, erau cam 23-24 de grade.
Eh, iată macar unul de pe aici care scapă de pârjolul de sus și de jos, cu gândul la Andu, baiatul omului cunoscut la o bere blondă, brumărită, de la gheață!

Pentru conformitate,





București 29.06.2007