Neluate in seama, oftat-urile tale iau forma nebunului de negru pe campul ocult al noptilor de sanzaiene.Se poate intampla si muntelui sa ingenuncheze.Te-ai deghizat in lacomul care se hraneste cu destinele durerii, iar acum ai ajuns un personaj bun pentru un dineu al mastilor.Ce gust are nedumerirea pe limba unui jucator cu butoni de suflete la manseta?
Din noianul de clipe in care trageam cortina dupa fiecare reprezentatie a ta s-a intamplat ca una sa fie calauzitoare.Am avut pentru o clipa timp sa traiesc revelatia luciditatii.Atunci mi-am vazut aripile zdrentuite de zborul machiavelic peste nisipurile miscatoare ale mastilor tale si gandul caderii m-a inspaimantat.Teama cea mai mare am resimiti-o nu din faptul ca m-ai azvarlit la intamplare in cufar printre recuzite, ci din faptul ca in aceasta temnita nu ai lasat guri de ventilatie pentru a-mi crea mie insami imagini puternice, ca o victorie impotriva propriului neant.
Nelocuita de iubire am simtit nevoia unui chirias cu care sa impart cheltuielile.Am fost legata de tine precum racitul este legat de virusii bolii sale, concubinaj febril pana cand, printre convulsii si vome, un inger mi-a batut in geam oblojindu-mi cosmarele cu infuzii de raze si cataplasme de lut.Da, pentru stari onirice aveam nevoie de ajutorul soarelui si al pamantului.Si chiar nici acestea nu mi-au putut cauza singure renasterea fara propria mea dorinta de a ma naste din nou.Iar acum ma simt precum o zeita proaspata a tacerii, asezata singura dinaintea unui joc de sah.Remiza este podul subtire pe care ti-l aduc ofranda orgoliului tau de figura trista.Dar tu renunti la joc, ti-ai construit pe interior castele de gheata, cu multe camere si bantui ravasit crezand ca ai sange albastru si viata fara de moarte.
Invingatorul poarta ramasitele invinsului si dincolo de campul de lupta.Acesta ar fi putut sa fie ultimul joc al sortii mele de moarta pe disparitia mea in neant in fata vidului care prefigureaza un zeu nevazut.Dar si cenusa are demnitatea ei inainte de dorinta.Imi simti maiestuozitatea in acest travaliu al lui "azi" impotriva lui "ieri"?Imi vezi zambetul suav pe care il redesenez acum in oglinda?Maine nu am sa iti acord revansa, maine am sa te infrunt ca sa-ti aduci aminte odata.Am sa ma intorc spre tine, la lumina, sa-ti arat harta buzelor mele sa intelegi mai degraba repede decat tarziu ca in oglinda prea se vede totul rasturnat.
Acum pot sa ma plimb pe strada.Nu mai am cearcane, nici riduri nu mai am, nu mai port bratari de piatra la incheietura inimii, nu mai adun coliere de lacrimi in gat si nici cercei de dor in urechi.In fata luminii sunt dezbracata de orice podoaba venita din partea ta....