Harry isi aminti acum cat de usor acceptase sa vina in aceasta seara la pestera lui Godric Griffindor,locul unde incepuse totul,unde parintii lui fusesera ucisi iar el insemnat cu acea cicatrice in forma de fulger.Dar acum,ochii lui se umplura de lacrimi privind la trupul neinsufletit al lui Ron,intins cu fata in jos pe podeaua rece,iar urechile ii erau inundate de rasul glacial al lui Voldemort.Se gandea cu groaza ca,in cateva momente si membrii A.D. vor fii aici,iar afara Devoratorii Mortii asteptau incantati sa ii ucida.
-Harry,iarta-ma te rog,dar nu am nici o batista la indemana,ii zise Voldemort sarcastic.
-Am sa te distrug!!!tipa Harry,simtind cum ura ii invada tot corpul,alergandu-I prin sange.
-Esti la fel de nerecunoscator si ingamfat ca si tatal tau,Harry!!!Nu il poti invinge pe Lordul Intunericului!!!
-Nu-mi pasa daca mor in seara asta,dar fii sigur ca vii cu mine!!!E ultima ta seara Thomas Cruplud!!
-Nu ma cheama asa!!!
-Putin imi pasa!!!Ia-ti adio de la lumea asta,prea multi oameni nevinovati au murit din cauza ta,e vremea sa platesti!!!
-Ca sa vezi cat sunt de generos,Harry,iti dau timp sa iti spui ultima rugaciune!
-Dupa tine Tom!
Harry isi ridica bagheta si arunca un blestem asupra lui Voldemort,dar acesta se apara cu o miscare usoara de bagheta.Apoi cu o miscare gratioasa indrepta bagheta asupra lui Harry si zise:Crucio!!Harry cazu la pamant si incepu sa urle de durere,simtind cum sute de cutite incinse ii strapungeau corpul neincetat.Apoi,la fel de brusc cum incepuse,durerea disparu,dar Harry continu sa tremure incontrolabil.
-Asadar,Harry,cum ziceai ca o sa ma distrugi?
-O sa te disrug bucata cu bucata,zise Harry!Sau mai bine zis,horcrux cu horcrux!Harry zambi vazand ca zambetul lui Voldemort paleste.Cu siguranta nu se asteptase ca cineva,si cu atat mai putin Harry sa afle de horcruxurile lui.
-O sa recunosc ca m-ai uimit!!Nu credeam ca esti atat de istet,dar intr-adevar Dumbledore a avut grija de elevul lui preferat.
-Bineinteles!Dar si eu am facut mai mult decat iti imaginezi.
-Oh,Harry,mai avem atat de mult timp pana sosesc si prietenii tai,ce-ar fii sa-mi spui si mie cum ai aflat cele mai ascunse secrete ale mele si,mai ales cum planuiesti sa imi distrugi horcruxurile?intreba Voldemort zambind ironic.
-5 sunt deja distruse!Jurnalul l-am distrus in anul 2,inelul lui Dorlent l-a distrus Dumbledore in vara dinaintea mortii lui,Cupa lui Huflepuff a fost distrusa de Sirius,ascuns sub identitatea lui R.A.B,apoi eu impreuna cu membrii A.D am descoperit ascunzatoare cupei lui Raveclaw pe care am distrus-o cu ajutorul lui Neville,care,dupa cum ai aflat a fost nascut in aceasi data si situatie ca mine,si deci are anumite puteri impotriva ta comform profetiei,iar de medalionul lui Viperin recunosc ca nu am avut nici cea mai mica idée in legatura cu locul in care ar fii putut fii ascuns.
-Atunci au mai ramas 3 horcruxuri,Harry draga!zise Voldemort zambind cu ironie.
-Te inseli!Medalionul lui Viperin a fost distrus si chiar tu m-ai dus exact la ascunzatoare,ba chiar mi-ai dat indiciile despre cum poate fii distrus.
-EU??????
-Chiar tu!Ciudat cum Lordul Intunecat poate fii pacalit cu ajutorul Legilimatiei.Harry privi cu satisfactie incordarea de pe chipul lui Voldemort.Se pare ca totusi,Snape a facut ceva bun cat a fost la Hogwarts,continua Harry.Am reusit sa imi inchid mintea,astfel incat tu sa nu poti patrunde,dar in acest an am invatat cum sa patrund in mintea ta,si toate necazurile provocate de Ordin nu au facut decat sa ma ajute,pentru ca erai prea ocupat sa gasesti solutii si astfel nici nu te-ai gandit cum ar fii daca eu as incerca sa patrund in mintea ta.Nu te-ai gandit cum de toate atacurile tale impotriva Ordinului au esuat?
-Tu!!!zise Voldemort indreptand un deget amenintator spre Harry
-Eu,Tom!!Eu ti-am patruns in minte in tot acest timp si am luat toate informatiile care imi trebuiau mai usor ca dintr-o biblioteca,zise Harry privindu-l cu ura pe Voldemort.Lui Harry nu ii mai era frica de el,ii stia toate secretele,stia cand e vulnerabil si stia ca in aceasta seara va reusi sa scape lumea pentru totdeauna de Voldemort.Apoi,adeptii lui aveau sa fie prinsi de aurori si toata suferinta va lua sfarsit.Dar Harry nu putea sa nu se intrebe ce se intampla cu membrii A.D si mai ales unde era Nagini caci fara el,Voldemort nu putea fii ucis,iar daca el,Harry va fii ucis cine va stii sa-l ucida pe Nagini pentru a-l impiedica pe Lrdul Intunericului sa se mai intoarca.
-Oricat de rau mi-ar parea,trebuie sa te ucid Harry.Dar mai am o ultima intrebare:cum de prietena ta Hermione nu m-a avertizat de toate acestea?
-Pai…Harry zambi…in primul rand pentru ca nu a stiut mai nimic.Am avut buna idée sa nu spun absolut nimanui ca pot patrunde in mintea Lordului Intunecat.Si in al doilea rand,pentru ca tu nu ai aruncat niciodata blestemul Imperius asupra ei.
-CUM????????striga Voldemort iar fata ii se contorsiona de furie
-Ei bine,guma multiplicatoare inventata de Fred si George au ajutat-o pe Hermione sa isi creeze o dublura,care desi vorbea,se comporta si arata identic ca Hermione,era doar un balon de guma,zise Harry si zambi din nou.Iar Hermione a imbunatatit aceasta copie cu vraja Repetius care…
-Stiu ce face vraja repetius!!!urla Voldemort.Ei bine Harry,m-am cam saturat de aceasta discutie,o sa continuam cu duelul
-Major Protegos!!tipa Harry care asteptase pregatit reluarea duelului.
Voldemort fu invaluit intr-un vartej de praf,nori si vant,apoi ridicat de pe pamant si izbit de peretele pesterii.Vartejul inca nu disparu complet cand un fulger de culoare mov il lovi pe Harry,care inceta sa mai vada altceva decat un nor mare si negru si incepu sa respire tot mai greu..Dupa cateva secunde,intunericul se risipi,iar Harry care era deja pregatit isi indrepta bagheta spre Voldemort si trimise un blestem spre acesta fara sa scoata un cuvant.Voldemort bloca acest blestem si arunca pentru a doua oara in aceasta seara blestemul Crucio asupra lui Harry,care din nou simtii o durere insuportabila.Dupa ce durerea inceta,Harry se pregati sa atace dar Voldemort asptepta zambind.
-Aveda Ke…incepu el,dar,fu inconjurat de o lumina aurie orbitoare.Dupa ce aceasta se risispi,Harry observa ca Voldemort era legat fedeles cu niste frangii groase aurii,care il impiedicau sa faca orice miscare.Din spatele lui Voldemort,din intuneric aparu o persoana imbracata cu o roba neagra pana in pamant,cu fata palida inconjurata de o perdea de par negru,slinos.Snape tinea bagheta indreptata amenintator spre Voldemort.
-Te-ai distrat destul in seara asta,zise el cu aceasi voce glaciala.A venit timpul sa iti iei la revedere.Adeptii tau sunt dusi la Azkaban chiar in acest moment,unde Dementorii si-au reluat posturile.Mambrii A.D au facut o treaba minunata,mai zise acesta zambind usor.Esti bine Harry,intreba el?
Harry dadu din cap ca da,apoi nu reusi sa opreasaca intrebarea care il macina.
-Ce cauti aici,Snape?
-Dumbledore m-a rugat sa am grija de Voldemort un moment,pana va ajunge el.
-Dumledore?intreba Harry,privindu-l pe Snape si intrebandu-se daca nu cumva a luat-o razna.Dar Dumbledore a…
-Murit?Nu chiar Harry.Mai ai multe de invatat,exista nenumarate combinatii de vraji verbale si nonverbale care pot induce in eroare.Astfel ,daca rostesi cu voce tare Aveda Kedavra dar continui in gand Arvadek Adeva,efectul vrajii este acela de a oferi persoanei blestemate doar o oarecare stare de lesin.
-Asadar m-ai tradat,Snape?zise Voldemort,iar pe chip ii se citea o furie care il facea sa para mai infricosator ca niciodata.
-Cum altfel,draga Tom,dupa ce mi-ai nimicit fara mila intreaga faimilie??
-Am crezut ca ai inteles ca am facut-o pentru binele tau??
-Nu era nimic de inteles!!!Nu iti incurcau cu nimic planurile!!!Erau nevinovati si i-ai omorat doar pentru a-ti potoli setea de crima si putere.Am asteptat 16 ani acest moment,sa te am la mana mea,slabit de puteri,demn de mila…
-Lordul Intunecat nu e demn de mila!!!!!!!!!!!!tipa Voldemort
-Recunoaste!!!!tipa si Snape NU mai ai nicio sansa!!!Fara adeptii tai,fara nici un horcrux,nu esti altceva decat un simplu muritor care are pe constiinta mii de crime infioratoare.
-Fara nici un horcrux??Nagini e inca in viata,Snape,ai uitat acest amanunt.
-Nagini ERA in viata,zise o voce din intuneric.Cu totii isi indreptara privirea spre acel loc,iar din intuneric iesi un batran cu barba argintie lunga pana in pamant,cu o roba purpurie,ochelari in forma de semiluna,mana drepta innegrita si chipul brazdat de riduri adanci.Dumbledore tinea in mana un sarpe extrem de mare,apoi ii dadu drumul pe pamant,pentru ca toti sa observe ca era mort.
-Ma bucur sa te revad Harry,zise Dumbeldore si schita un zambet usor.De aici ma ocup eu Snape,ai facut tot ce trebuia.Imi pare rau Tom,dar Azkaban e un loc mult prea dragut pentru tine.Asadar e o singura varianta posibila…
Harry se indrepta spre Dumbledore tremurand,cu bagheta pregatita…
-Domnule…zise el.
-O,nu Harry!Nu vom folosi un blestem de neiertat,nu are sens sa iti patezi mainile si onoarea cu un om atat de neinsemnat.Am adus cu mine pe cineva care are tot dreptul sa faca asta si care e incantat sa isi faca meseria.
Dumledore facu un semn si din intuneric iesi un dementor.Dumledore ii trase pe Harry si Snape intr-o parte,Dementorul isi dadu jos gluga si,ignorand strigatul lui Voldemort ii dadu sarutul dementorului.Apoi dementorul parasi pestera,iar Harry ramase privind ingrozit la chipul lipsit de nicio expresie a lui Thomas Cruplud.Ii venea greu sa creada ca cel ce era acum in fata lui,stand nemiscat ,cu privirea goala atintita in intuneric era acelasi om care ucisese atatia oamenii.Harry inceta sa se mai uita la el si atunci il observa pe Ron.
-Domnule,incepu el,Ron a…
-Linisteste-te Harry,Snape se va ocupa de Ron.In momentul in care Voldemort a aruncat blestemul asupra lui era deja mult prea slabit.Adu-ti aminte ca sufletul lui,a fost impartit in 7,iar in momentul in care l-a blestemat de Ron,mai avea doar o parte din suflet.In aceste conditii blestemul nu a mai putut fii realizat corect.
Harry incepu sa rada,neputand sa-si ascunda bucuria imensa care ii cuprinse sufletul.Ron nu era mort si probabil nici ceilalti membrii A.D,caci Snape zise ca ii invinsera pe Devoratori.Se simtea mai linistit si mai in siguranta ca niciodata,iar durerea care ii strabatea corpul in urma duelului ii se parea neinsemnata….