agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-10 | |
Cucoșul vestise o nouă zi - VII
Ionel avea pregătite multe schițe și după multă gîndire alese subiectul "Coborîrii de pe Cruce". Iisus din schițele sale arăta ca un om obișnuit, ca un pămîntean ce trecuse prin chinuri și umiliri groaznice. Coroana de spini îi mai era pe delicatu-i cap zgăriat pînă la sînge și rănile piroanelor și a lăncii romanului dezvăluiau carnea crudă. Era El, același pămîntean muritor ce țipase de pe cruce: "Elohai, lama sabactani?", - Domnul Meu, de ce m-ai părăsit? Munca dură vreo sase luni. Dina venea mereu și plîngea la văzul statuii în devenire. Preotul și sătenii veneau și ei să se închine. Mihai îl ajuta la cîte se pricepea și el finisînd și lustruind pățile terminate. La sfîrșitul celor șase luni Ionel privi statuia și hotărî că e gata. Ieșise exact cum desenase el în schițele sale. Capul lui Iisus rămase pe jumătate finisat, căci Ionel înțelese că obținuse deja efectul dorit. O zi după terminarea muncii, Dina muri... Se simțise rău de mult timp, dar statuia ce-și schimba înfățișarea apropiindu-se de finisare o ținuse în viață. Doctorii mulți veniți din mai toate capetele lumii pronosticaseră același lucru. Dina suferea de o malformație înăscută la inimă și nicio operație nu ar putea-o ajuta. Mihai și Ionel săpară mormîntul în chiar curtea lor și la căpătăi așezară statuia. După două săptămîni Ione spuse tatălui său: "Tataie, plec. Nu mai pot rămîne aici. Nu acum după moartea Dinei.. Voi tot veni să te văd. Pe tine și mormîntul, dar acum trebuie să plec". "Du-te în pace, fiule", spuse Mihai. Aici se termină povestea mea, nu înainte de a scrie Epilogul: Epilog: Ionel se stabili într-un orășel din Columbia, USA, și la poalele munților de acolo, își dură o izbă și ciopli multe alte statui din lemnul ce se afla din belșug acolo. Nu se însură niciodată, dar cu timpul înfiă doi copii. Prima era o fetiță născută cu sindromul mongoloid pe care părinți nu erau în stare s-o crească, al doilea, un băiețel, își pierduse toată familia într-un accident de mașină. Pe Mihai Ionel îl tot vizita odată la două luni, în medie. Mihai refuzase politicos îndemnul lui Ionel de a veni să stea cu el. "Dragă fiu al meu", spuse. "Aici am trăit, aici oi muri. Cu cărțile și cu amintirile mele....Și cu Dina. Tu dragule să-mi tot vii". SFÎRȘIT.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate