agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-10 | |
La patru ani aveam amintirile de la 20.Sau era invers.Nu mai știu sigur.Așa cum nu sunt sigură nici de proveniența mea morală.Ori un tată prea impulsiv și devastat de o primă iubire eșuată ,iubire care i-a nimicit orice perspective comode prin păstrarea plodului rezultat;ori o mamă curajoasă în fața amenințărilor cu eventuale violuri în urma cărora ar fi urmat sa mă nască,probabil,pe gură.Dacă stau și mă gândesc acum la 20,mai târziu la patru,pe mine mă cam măgulesc ambele variante.Totuși îmi dau seama,acum la 20,că mama nu a fost decât o curvă egoistă si prea orgolioasă,care m-a închis între pereții jegoși ale unei garsoniere dintr-un cămin de nefamiliști.NEFAMILIȘTI.Săracii.Nu erau conștienți de faptul că nu întamplător locul se numea așa și nici întâmplătoare nu era stabilirea lor acolo.Erau leproșii unei societăți prea pudice pentru a-și recunoaște plăcerile.
Nu voi uita niciodată,acum la 20,cum atunci la patru,mă trezeam în miez de noapte,mereu în aceeași garsonieră împuțită(de unde mi se trage probabil si nevoia disperată de spațiu care a ajuns deja să ma complexeze),din cauza unor scârțâieturi sâcâitoare.Deschideam ochii și simțeam cumva că patul e prea mic.Nu vedeam nimic dar știam sigur că Nea Nicu venise să ne repare iar reșoul.Și nu știu de ce dracu atunci mereu simțeam nevoia sa îi fac atenți la faptul ca m-am trezit...mie-mi plăcea Nea Nicu...imi aducea dulciuri de câte ori ni se strica reșoul...și asta se intampla cam in fiecare noapte.Cu toate că muncea mult,mama nu si-a permis niciodată să schimbe singurul obiect cu adevărat important din cloaca aia,însă își permitea să plătească reparațiile devenite tot mai frecvente în ultima vreme.Acum mă simt prost și mi-e rușine gândindu-mă la scuza invocată pentru a face o excursie in miez de noapte:”Mami fac pipi”. Jenată,mama mă lua de o mână,în timp ce cu mîna liberă apuca din instinct perdeaua de la intrare pentru a-și acoperi goliciunea.După ce treceam de perdea,mă simțeam cu adevărat bine.Zâmbeam tâmp în timp ce piciorușele îmi atârnau peste marginea closetului plin de urmele petelor ruginii șterse superficial de mama.Dar lumina proastă din baia minusculă intreținea curățenia.”Mai ai mult?Treci la culcare.Mâine mă trezesc devreme”.Săream pe cimentul rece,nu-mi spălam mâinile niciodată pentru că ma grăbeam să sorb picioarele frumoase ale mamei,contorsionate într-o poziție care-i să-i mulțumească pudoarea.Mă arunca la perete și-mi poruncea blând să adorm.Urmau baloanele de salivă care se spărgeau teribil de amuzant.Îmi plăcea să simt picăturile alea minuscule și reci,împrăștiindu-se pe toată fața.Dar fericirea mea naivă era brusc întreruptă de o palma rapidă și de un „Culcă-te dracului odată că te dau afară”.De-aș fi știut atunci că niciodată n-o voi iubi probabil nu m-ar fi bușit râsul.În final am pierdut lupta.Atunci la patru ani,hâțânăturile ritmate ale patului îmi aminteau de legănatul bunicii și așa reușeam să adorm fericită,cu picăturile mele mici de salivă încrustate pe fața.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate