1.

Mama se întoarse de la ședința cu părinții destul de bine-dispusă.
- Doamna Mihai te-a lăudat, mă înștiință.
Ceea ce nu mă mira.
- Și am vorbit cu doamna Nistor, mama lui Tiberiu.
Ceea ce nu mă interesa.
- Și l-am invitat mâine pe Tiberiu pe la noi.
Ceea ce nu puteam crede.
- Poftim?!? Am zis. Pe Tibi? De ce?
- Pentru că mama lui este foarte drăguță.
- Mama! Am răcnit. Dar Tibi este un bou! E cel mai bou din clasă! De ce l-ai invitat?
Maică-mea era liniștea în persoană. Eu eram neliniștea.
- Ei, bou, hai că exagerezi, zise.
- MAMA! E un bou!!! Nimănui nu-i place de el! Nu vreau să vină!
- Auzi, zise mama puțin supărată, nu ar trebui să te intereseze ce gândesc ceilalți despre el. Trebuie să-ți faci singur o părere…
- Dar mi-am făcut-o! E un bou! Nu știe nimic și vorbește numai prostii și vorbește în oră și…
- Hei, mă întrerupse mama. Mai încet. Sunt convinsă că dacă ai sta de vorbă cu el ți-ai da seama că este un băiat ca toți ceilalți…
- Dar NU este ca ceilalți! E un cretin!
- Ei, asta e acum, zise mama încercând să mă adoarmă cu o doză de fatalism, l-am invitat și o să vină.
- Dacă vine, am amenințat, eu plec.
Maică-mea începu să râdă.
- Unde să pleci? Zise. Lasă, vă uitați la un video…
Asta schimba întrucâtva situația. O schimba chiar radical.
Pentru că eu și Cristi Moroianu eram singurii din clasă care aveau video. Eram cineva, noi doi. Eram o elită. Ceilalți erau bineînțeles geloși, și îmi făcea mare plăcere să îi invit – foarte rar – la mine, să ne uităm la un video. Toți acceptau, și eu mă simțeam ca un om foarte bogat și foarte bun.
Ceea ce nu eram.
- Dar numai dacă ne uităm la Dirty Dancing, am zis.
Maică-mea n-avea nimic împotrivă.


2.

M-am întrebat uneori, când am mai crescut, cum de am putut fi lăsați să ne maturizăm având-o pe Jennifer Grey ca ideal al frumuseții feminine. În plus, ar fi fost posibilă Steffi Graf fără Jennifer Grey? Greu de aflat…
În timpul filmului, nici eu, nici Tibi nu am scos nici un cuvânt.
- Mi-a plăcut mai mult Războiul Stelelor, a zis el în timp ce eu scoteam caseta din video.
- Dar Războiul Stelelor este alt fel de film, am zis.
- Dar mi-a plăcut mai mult, a repetat.
Cam asta era tot ce avea să-mi spună. S-a ridicat, s-a încălțat, i-a mulțumit maică-mii pentru invitație și dus a fost.


3.

Peste două sau trei zile, tocmai intrasem în casă când a sunat telefonul. Am răspuns. Era mama lui Tibi.
- E mama acasă? m-a întrebat.
- Nu, e la serviciu, vine pe la cinci… speram că nu avea de gând să mă invite la Tibi.
- Bine, când vine, te rog să-i zici că au băgat pui la Crevedia și că am vorbit să îi țină și ei doi. Să meargă la vânzătoarea mai tânără, că cu ea am vorbit. Și nu-i nevoie să stea la coadă…
- Bine, am zis, vânzătoarea mai tânără…
- Exact.
- Mulțumesc.
Am închis telefonul și am sunat-o pe mama la birou. I-am explicat ce și cum, pui, Crevedia, vânzătoarea tânără, să nu stea la coadă.
- Dar de ce poate mama lui Tibi să îți rezerve pui? Am întrebat-o.
- E responsabilă cu aprovizionarea, a răspuns mama.
Pe vremea aia, să fii responsabil cu așa ceva era mare lucru.


4.

După ore, hotărâsem să încingem un fotbal în curtea școlii. Eram 12, deci urma să jucăm șase contra șase. Ca întotdeauna, eu și Cristi Moroianu eram căpitanii. Poate pentru că amândoi aveam videouri, sau poate din alt motiv. Am câștigat la pic-poc, călcându-l pe Cristi pe vârful tenisului.
- Marcu, am zis alegându-l pe cel mai bun fotbalist din clasă, care juca și la Rapid, la juniori.
Cristi l-a ales pe Ionuț Antohi, pentru că îi era prieten.
- Radu, am zis eu. Radu era un băiat înalt și serios.
- Dudu.
- Gabi.
- Chelu.
- Tibi.
Fusese a patra alegere din șase. Mai mult nu puteam face pentru el. De obicei era ultimul, deși juca destul de bine. Nimeni nu a comentat decizia mea.
- Sorin.
- Aurică.
- Vali.
- Marin.
- Tavi.
Echipele erau făcute. Cristi a ales poarta (aia din dreapta), noi aveam balonul. Ne-am împrăștiat pe teren și ne-am ales numele.
- Eu sunt Lăcătuș, zise cineva.
- Eu Stoica.
- Eu sunt Hagi, zise Tibi, comițând un act de lezmajestate, pentru că Hagi eram eu, și asta se știa.
- Bă, Alex e Hagi, zise deci careva.
M-am uitat la Tibi, la cât era de bou.
- Nu, bă, am zis, lasă. Azi sunt Maradona.