Am întâlnit teama din iubire. Acum sunt cu Ea. O privesc în ochii ei triști și caut un loc în care să stau, cu Ea.
Un braț stângaci îl ridică, val din fire de păr răvășește și le sărută cu mâinile, aranjându-le așa cum știe ea, așa cum vrea visul meu. O privesc și mă gândesc la o picătură de filozofie. Există oare perfecțiune? Ea se potrivește în tot ce face cu ceea ce am visat de când știu ce înseamnă dorința de iubire. Are acea combinație de ingrediente spectaculoase care se amestecă și se contopesc în modul cel mai unic și fericit ca să îmi deschidă porțile către un rai al sufletului meu. Aș putea crede că nu mai am altă dorință când sunt alături de ea, dar... da există un DAR. Vreau să privesc cum respiră ochișorii ei în fiecare dimineață în care mă trezesc, vreau să știu fiecare colțișor al trupușorului ei, să știu când pielea ei se șifonează dulce cu zâmbet în colțul buzelor. Vreau să știu unde este cea mai dulce transpirație a efortului ei de a mă iubi, să știu de unde să mănânc cea mai sărată transpirație a neliniștii ei...
O ador... și e a mea.