Dragul meu prieten,



Nu mi-aș permite să te numesc astfel dacă nu am fi trăit împreună acei patru ani de teroare.Și totuși am avut noroc... Noi, cei subjugați, am avut bruma aceea de noroc ce ne-a ajutat să ne urmăm destinul. Regimul ne-a torturat până la a ne dori să renunțăm la ultima suflare, să ne îmbrățișăm cu eterna pace de după viață.
Aș minți să spun că în toți acești ani nu am căpătat nimic de la viață, deși am plătit cu mai mult decât se cuvenea. Am învățat că în viață este timp pentru toate, m-am obișnuit să aștept, atâta timp am sperat ca ceva să se întâmple, un miracol să vină dinspre cer, umplând de speranță celula mohorâtă și umedă cu un gând de alinare, o motivație pentru suferința mea, să aflu cu ce și dacă am greșit cu ceva. Prin urmare, nu numai răbdarea a fost cea care a sălășluit în mine, ci și credința. Stând atâta timp cu ochii spre cer, mi-am deschis și inima către Dumnezeu, cu gândul că-mi va asculta rugile.
Numai așa am supraviețuit, cât timp numai himerele din închisoare îmi țineau companie, învigorându-mi pentru o clipă sufletul. Stăteam ore în șir privind la luna ale cărei raze răzbăteau cu greu până la mine, iar alteori, rezemat de perete și mușcând plictisit dintr-o bucată de pâine uscată, citeam cuvintele scrijelite în perete de cei care au avut parte de această suferință înaintea mea, cei ce ne-au împărtășit soarta.
Anotimp după anotimp priveam invidios păsările ce zburau liber prin fața ferestruicii zăbrelite, în fața căreia mă gândisem ce fericit aș fi să pot evada din această lume sinistră, ferestruică pe care iarna intra vântul rece ce aducea cu sine mireasma proaspătă a zăpezii, făcându-mă să mă gândesc cu tristețe la copii cântând veseli colinde de Crăciun în așteptarea cadourilor de sub brad, în timp ce unicul meu dar de la Dumnezeu erau fulgii de zăpadă ce se așterneau pe pervaz.
Așa că, dragul meu supraviețuitor, îți scriu această scrisoare, simbol al supremației spiritului asupra trupului, întorcându-mă la tine, părtaș la suferință, știind că mulți din cei dragi nu sau întors la noi.


Cu drag,
tovarășul tău de suferință, N.S.