agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-14 | |
I
Pe muntele Horeb doi inși înconjoară altarul și își prezintă ofrandele. Primul pune pe altar o legătură de ridichi, un braț de orz netreierat, un sfert de baniță de grâu, o salată și trei morcovi(cam subțiri!). Al doilea om, ridică gâfâind un berbec gras pe masa altarului și cu o singură mișcare, scoase un cuțit și junghie batalu'. Sub privirile nedumerite ale primului om , al doi-lea jupoaie berbecu', separă organele apoi carnea și grăsimea, pe care le incendiază păstrând numai pielea și blana animalului. Din senin se aude o voce tunătoare: -Parfum în nările mele este această ardere de tot! -Pe de altă parte, consider că urâciune este balotul acela de lucernă! -Păi bine Doamne, zise primul,dar produsele mele sunt foarte sănătoase, sunt sărace în calorii, au nivel scăzut de colesterol, sunt bogate în antioxidanți.Au te întrebi de ce oare sunt atât de subdezvoltate, ușor depreciate, explicația este simplă: bunul meu frate Abel și-a mânat turma în recoltele mele, ceea ce după părerea mea, este un comportament de nomad distrugător și lipsit de patina civilizației. Te vei fi întrebat: -De ce oare nu ai lovit animalele pentru a le goni? Mărturisesc faptul că am convingeri pacifiste, nu cred în violență, nu aș putea lovi sau vâna o altă ființă din carne și oase. Iată de ce turmele lui Abel sunt atât de grase, iar recoltele mele sunt sărace. Să judecăm puțin: o vânătă și un ardei nu vor putea să mănânce o oaie, pe când reciproca este posibilă.Morcovii cu frunzele mâncate vor investi în creșterea unui nou set de frunze neglijând rădăcina. Iată de ce morcovii mei sunt atât de subnutriți. De aceea Doamne te rog să judeci drept vizavi de numărul de ore depuse în a Te mulțumi, eu muncesc de la răsăritul până la apusul soarelui, ar, semăn, prășesc, beau doar apă caldă și în general zgârii pământul pănă cad lat. Abel, pe de altă parte, stă sub copăcel și suflă în dudă, mai trage un pui de somn, iar câinii îi păzesc oile. La sfârșitul zilei, se apucă să cânte din fluier, nelăsându-mă să dorm și în general mă scoate din sărite. Iar după toate acesteau am de suferit și oprobiul Tău. Dumnezeu judecă preț de o clipă, după care decretă: -Voi accepta și ofranda lui Cain,la urma urmei, un meniu disociat mi-ar face chiar bine! II -Ai încercat să mă discreditezi în ochii Șefului! Zise Abel iritat. -A fost doar o pledoarie pro domo, am prezentat doar faptele reci, fără nici o denaturare. În ceea ce te privește, în mod evident realitatea obiectivă este cea care te incriminează. -Pro ce?...Calomniatorule!...-Uite, ia de aici o carată! -Ce-i aia? Păi bine măi Abele, de unde ști tu carate, că astea încă nu s-au inventat? -Taci din gură și treci în gardă! Pregătește-te să iei o bătaie sănătoasă! Cain, încasează lovitura, după care trece la contraatac, administrându-i fratelui său un maoashi peste ceafă. Abel cade cu nasul în pământ, se sofocă și simte o durere în mâna stângă, dă ochii peste cap și crapă. În zadar încearcă fratele său să-l resusciteze, îi face masaj cardiac, dar degeba. Tot ceea ce poate Cain să facă este să constate decesul acestuia:-Decedat ora 13:14. Enervat că trebuie să lucreze de Sabat, Cain își ia credincioasa sa sapă și face o groapă de vreo juma' de metru adâncime, îl apucă de axile pe Abel și-l târăște în groapă. Pune la loc pământul excavat, modelându-l într-o moviliță. III -Ce-i făcut Caine? Unde este fratele tău? -Da' ce sunt eu? Păzitorul fratelui meu, probabil că e ceva mai încolo, se joacă cu viermii. Și i-am spus să nu mai bage atâta carne grasă în el deoarece conține colesterol. E adevărat, ne-am bătut ca băieții, inima lui n-a rezistat la efort, suferind un acident cardiovascular. Evident, avea toate arterele colmatate cu colesterol, colesterolu' însuși s-ar fi speriat și ar fi luat-o la sănătoasa dacă ar fi văzut arterele lu frati-miu! Desigur, din aceste circumstanțe nefericite putem trage și învățăminte folositoare, așa cum va spune Bismark peste ceva vreme:"Este bine să învățăm din greșeli, însă ideal este să învățăm din greșelile altora!"În concluzie cea ce trebuie să reținem este superioritatea unei diete vegetariene față de una preponderent carnivoră. Cain își trase sufletu' și își continuă pledoaria: -Eu sunt vegan, nu aș face rău unei muște, că veni vorba de insecte, eu nu mănânc nici măcar miere, considerând aceasta ca pe o exploatare a unor insecte muncitoare, ce mai, sunt de-a dreptul socialist! -Nu sunt de acord cu dictonul conform căruia ești cea ce mănânci, in acest fel frati-miu ar trebui să behăie non stop, acolo unde e el, iar eu ar trebui sa fiu o ridiche! Lucru total neadevărat. Abel obișnuia să mănânce carne tot timpul, eu țin post de când m-am născut, care dintre noi este fratele cel bun? Întrebă Cain retoric. -Destul, M-ai convins Caine!A fost un acident, de aceea nu te voi strivi , așa cum ai fi meritat dacă ar fi fost crimă cu premeditare, în schimb îți voi face un semn pe frunte și te voi trimite să-Mi păzești vacile. În tine pot avea încredere că nu-mi vei fura vreo vacă să o pui la proțap, să îți explic cum ajungi acolo unde îmi pasc eu vacile. O iei spre răsărit, deci cum pleci din Eden la est în stânga ta vei vedea niște munți foarte înalți, făcând o paranteză, trebuie să mărturisesc că în ziua a treia am plecat la muncă puțin cam exaltat și am cam exagerat când am creat acei munți, revenind, odată ajuns la acei munți o vei lua spre sud unde vei găsi un râu care se numește Gange, ei acolo în câmpie îmi țin eu vacile. Zicând acestea, Dumnezeu puse un deget incandescent chiar în centrul frunții lui Cain. Decretând în același timp: -Te numesc: Govinda, păzitorul vacilor! În acel moment omul simți cum în locul atingerii divine îi crește un ochi, devenind conștient de sinele său absolut ca și cum ar fi mâncat toate fructele din Copacul Cunoașterii! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate