A fost odată ca niciodată… Nu. Nu este un început bun. Ceea ce s-a întâmplat nu are nevoie de introducere. Eu am fost doar un alt spectator din gradina. Pe o frunza verde, lată, de lalea, s-au întâlnit două omizi. Două omizi asemănătoare, dar foarte diferite. Frumoase și urâte. Grațioase și respingătoare. Yin si Yang. Bine și rău. Tăcere și zgomot. Frământare și liniște. Dar chiar sunt omizile dăunătoare? Eu zic nu. Sunt ființe care se transforma mai târziu în alte ființe. Chiar dacă mănâncă frunzele verzei, ele doar încearcă să supraviețuiască, la fel ca si noi. Cele 2 omizi erau fata în fata. Una era oarecum portocalie, iar cealaltă oarecum albăstruie. Mâncau aceeași frunză din toată gradina cea mare. O șansă destul de mica de a se întâlni. Dar s-a întâmplat. S-au oprit din mestecat ș s-au cercetat cu atenție. Perișorii de pe corpurile lor se ridicaseră, se înfioraseră. Cu antenuțele din fata s-au atins reciproc si s-au studiat. Apoi s-au retras, s-au ridicat puțin de pe frunză, au făcut o plecăciune și au plecat mai departe. Respectul pentru semeni. Diferite, dar au găsit ceva comun.
După câteva zile, am găsit sub frunzele lalelei 2 cilindri lucioși, mătăsoși. Coconi. Omizile, la timpul cuvenit, își țes un fel de acoperământ, o camera în care se ascund și se transforma. Ce se întâmplă, de fapt, în interior, nimeni nu știe cu siguranța. Doar ele. Am urmărit aceste gogoși de mătase o săptămâna. Intr-o zi, au început să se miște ușor. Erau transparente, și se vedea cum ceva lua viata înăuntru. O crăpătura a despicat ambii coconi și au ieșit, aproape simultan, 2 gânganii lungi, cu piciorușe subțiri și aripi strânse, brodate pe margini cu negru. In scurt timp, fiecare și-a dezmorțit trupul, și-a întins aripile fragile și le-a uscat de rouă. La un moment dat, una s-a desprins și și-a încercat puterile ridicându-se în aer.
Era un fluture portocaliu, cu negru pe margini și câteva pete picurate minunat, ca un ochi viu care clipește. S-a înălțat puțin, apoi a zburat către vișin și s-a ascuns printre frunze. Celalalt fluture s-a urcat încet pe lalea și apoi și-a luat avânt după bătaia vântului. Acesta era albastru strălucitor, cu margini negre, dantelate, și cu cate 3 stropi negri pe fiecare aripa. Zbura, se lăsa purtat de vânt și apoi dădea din nou din aripi. Deodată a apărut din nou fluturele portocaliu. Cei 2 s-au întâlnit. O clipa au înțepenit in aer. S-au privit, s-au studiat cu atenție. S-au apropiat fâlfâind ușor din aripi. Si-au atins piciorușele din fata și s-au atins. S-au întâlnit. S-au regăsit. Completare perfecta. Yin si Yang. Bun și rău. Jumătatea lipsa. Și-au apropiat aripile și s-au îmbrățișat. Apoi zburând încet, in cercuri, unul lângă celalalt, învârtindu-se și atingându-si aripile, s-au îndreptat spre soarele strălucitor sa se bucure de viata fluturelui de o zi.