Buna ziua. Ma numesc Oana si sunt dependent de fluturi. Nu as putea sa las sa treaca ziua, fara sa vad un fluture... zburand. Cand eram mai mica ma duceam in cimitire. Acolo sunt cei mai multi fluturi, ati observat? Da! Pentru ca in fluturi se transforma sufletele oamenilor care pe lumea cealalta devin ingeri.
Pacat... In ultimul timp vedem din ce in ce mai putini ingeri... fluturi. Asta pentru ca oamenii nu mai sunt buni. Se duc dracului, toti in iad. O sa ajunga iadul ala mai rau decat capitala Chinei. O gramada de suflete ingramadite pe metrul patrat. Stiti ca se spune despre razboaie ca sunt bune ca sa mai imputineze oamenii. Cacaciosii astia de oameni! Oare in iad nu s-ar putea arunca o bomba draconica sa omoare... sau cum s-o zice, sufletele alea ingramadite, sa le mai dea si dracilor sansa sa respire.
In sfarsit. Eu iubesc fluturii.
Pentru ca am suferit teribil in unele zile in care umblam bezmetica pe strazi in cautarea unui fluture, a trebuit sa ii prind pe aceia care mi-au iesit in cale si sa ii omor eu... macar asa sa pot sa privesc linistita un fluture, fara sa ma chinui sa gasesc unul... ii am pe toti in colectia mea de ingeri.
Acum stau pe canapeaua de la mine din camera, si privesc zeci de fluri expusi pe peretele din fata mea. Sunt colorati, cu aripile desfacute, prinse in bolduri, mirosind a cadavru in descompunere... Pe unii i-am mai mangaiat, asa ca s-a mai sters din intensitatea aripilor, dar sunt ai mei, toti. O sa fac un rai din apartamentul meu de la marginea orasului. Un cimitir de ingeri. Da, ma numesc Oana... si sunt dependenta de ingeri. Ia spune-mi, tu ai fost bun? Ai fost darnic? Ai minti? Ai inselat? Daca nu... Buna, eu sunt Oana, iar tu vei sta pentru eternitate prins in bolduri la mine pe perete.