de Teodor Kaczynski

Odata capitanul unei corabii si adjunctii sai, atat de mult s-au mandrit de mestesugul sau, incat mintea lor s-a intunecat si au luat drumul spre tarmurile nordice, pana cand in calea lor nu au inceput sa apara ghetari periculosi. In pofida acestui fapt ei totusi au continuat calatoria spre a demonstra lumii capacitatile sale de navigare.

In masura in care vasul inainta, pasagerii au inceput sa se simta tot mai incomod, sa se certe intre dansii si sa deplanga conditiile in care sunt nevoiti sa traiasca.

“Sa ma ia dracii, a spus unul din marinarii cei mai experimentati, daca aceasta nu este cea mai aiurita calatorie din viata mea. Podeaua a inghetat asa, incat imi aluneca picioarele. Cand stau noaptea de veghe, vantul imi bate drept in fata si imi strapunge haina. In fiecare zi, tragand de funii, risc sa-mi pierd degetele. Si totul pentru niste bani amarati!”

“Va mai plangeti! a exclamat o pasagera. – Eu de frig nu mai pot dormi noptile. Pe aceasta corabie femeilor se acorda mult mai putine plapume decat barbatilor. Nu exista nici o echitate!”

“Chingado! Exclama un marinar mexican, mi se plateste de doua ori mai putin decat acestor englezi nemernici. Pentru a ma putea incalzi in clima asta am nevoie de mai multa hrana, dar nu imi ajunge salariu pe care il primesc. Insa, cel mai groaznic este faptul ca adjunctii capitanului mi se adreseaza doar in engleza si nu in spaniola.”

“Eu am cele mai multe motive de a ma plange, a declarat un marinar indian. Daca albii nu ar fi rapit pamantul stramosilor mei, nu as fi fost pe aceasta corabie blestemata ci as fi inotat in canoia mea pe un lac linistit. Indiscutabil merit niste despagubiri. Cel putin, capitanul ar trebui sa-mi permita sa deschid un cazinou pe corabie spre a ma putea intretine.

Aici a intervenit botmanul: “Ieri primul adjunct al capitanului m-a numit “muist” doar pentru faptul ca sug de la tovarasii mei. Am tot dreptul s-o fac fara a fi supus unor astfel de jigniri!”

“Pe aceasta corabie nu doar oamenii sunt nedreptatiti, a exclamat un amator de animale, saptamana trecuta am vazut cum adjunctul secund al capitanului a dat cu piciorul in dulaul corabiei!”

Printre pasageri era si un profesor de colegiu. Acesta a strigat cu disperare:

“Totul e groaznic! E amoral! Corabia e plina de rasism, sexism, speciism, homofobie si exploatare a clasei muncitoare! E discriminare! Dreptatea sociala cere un salariu egal pentru marinarul mexican, majorarea salariului tuturor marinarilor, numarul de plapume egale pentru femei si barbati, garantarea dreptului de a suge de la tovarasi si apararea cainelui de orice agresiuni fizice!”

“Da, da!”, au strigat pasagerii. “Asa, asa e!”, au strigat marinarii. “Aici e discriminare! Trebuie sa luptam pentru drepturile noastre!”

Un ucenic tanar a tusit si si-a indreptat glasul.

“Hmm..fiecare din voi are motive destul de intemeiate pentru a se plange. Dar eu cred ca in primul rand ar trebui sa luptam pentru intoarcerea corabiei spre sud, in caz contrar ne vom duce la fund cu totii.”

Dar nimeni nu a atras atentie la vorbele lui pentru ca acesta nu era decat un ucenic amarat.

Capitanul si adjunctii sai tot acest timp au ascultat discursurile pasagerilor. Si iata ei zambesc si clipesc din ochi unii altora. La un semn, al treilea adjunct al capitanului s-a coborat in mijlocul marinarilor si pasagerilor si cu o fata grava a spus:

“Noi, ofiterii, trebui sa recunoastem, ca pe aceasta corabie se intampla lucruri intolerabile. Nu am stiut de stituatia existenta pana nu am auzit plangerile voastre. Suntem oameni cu bun simt si dorim sa actionam cu dreptate. Dar capitanul nostru este un om conservativ, cu greu accepta reforme, deaceea are nevoie de o mica zdruncinare pentru a infaptui niste schimbari sociale. Opinia mea este ca ar trebui organizate niste proteste pasnice, fara a incalca regulile de functionare a acestei corabii. In acest fel veti sensibiliza capitanul si el va fi nevoit sa aplece urechea la problemele voastre care, repet, sunt destul de serioase.”

Terminandu-si discursul, al treilea adjunct al capitanului a revenit la balconul capitanului. In timp ce el se intorcea inapoi, pasagerii si marinarii stigau in urma lui: “Reformatorule! Moderatule! Spionul capitanului!” Dar totusi au facut asa cum acesta i-a sfatuit. Ei s-au adunat si au inceput sa injure ofiterii, cerandu-si drepturile. “Cer majorarea salariului si imbunatatirea conditiilor de munca! – striga marinarul experimentat. “Numarul egale de paturi pentru femei!”, striga pasagera. “Vreau sa primesc ordine doar in spaniola!” striga mexicanul. “Cer dreptul de a deschide un cazinou!” striga indianul. “Nu mai vreau sa fiu numit muist!” striga botmanul. “Incetati sa bateti cainele!”, striga amatorul de animale. “Revolutie!”, striga profesorul.

Capitanul si adjunctii sai s-au adunat la sfat, clipeau din ochi si faceau un schimb de zambete intelegatoare. Capitanul a iesit la balcon si a declarat ca cedeaza in fata “poporului”, anuntand ca marinarul experimentat va primi un salariu mai mare, salariul mexicanului va fi de 2/3 din salariul englezilor, iar comenzile ii vor fi date doar in spaniola; doamnele vor primi inca un rand de plapume; indianului i se va permite organizarea jocurilor de noroc odata pe saptamana, in zilele de sambata; botmanul nu va ai fi numit muist doar in cazul in care nu va suge in vazul tuturor, iar cainele va fi batut doar in cazul in care va mai fura din nou carnatul din magazie”

Cedarile capitanului pasagerii au fost serbate cu fast de catre intreaga lume, insa spre dimineata lumea din nou a inceput sa se simta incomod.

“Majorarea salariului a fost nesemnificativa, eu in continuare risc sa raman fara degete”, a spus marinarul experimentat. “Eu in continuare primesc mai putin bani decat englezii”, a spus marinarul Mexican. “Noua, femeilor nu ne ajung plapume pentru a ne incalzi”, s-a plans pasagera. Si restul pasagerilor si-au exprimat la randul lor nemultumiri, iar profesorul a incetat din nou pe toti la revolta.

Cand acestea au terminat discursurile sale, a luat cuvantul tanarul ucenic. De aceasta data el a vorbit mai tare, spre a fi auzit de toata lumea.

“Indiscutabil, e groaznic ceea ce se intampla. Dar priviti: ghetarii devin tot mai mari si vantul e tot mai puternic! Trebuie cu orice pret sa intoarcem corabia spre sud, in caz contrar ne vom duce la fund cu corabie cu tot!”

“Da, nu e bine ca merge spre nord. Dar de ce ar trebui sa ma ascund cand vreau sa sug de la tovarasii mei? De ce trebuie sa fiu numit “muist”? Cu ce sunt mai rau ca altii?”

“E groaznic ca plutim spre nord, a spus pasagera, dar cum nu puteti intelege. Noi, femeile, avem nevoie de mai multe paturi pentru a ne incalzi! Vreau egalitatea femeilor in numarul de plapume!”

“E adevarat, a spus profesorul, plutirea spre nord este destul de neplacuta. Dar schimbarea directiei nu este realista. Timpul nu poate fi intors. Suntem oameni maturi si trebuie sa gasim solutii rationale la problemele noastre.”

“Ascultati, a spus tanarul ucenic. – Daca vom permite capitanului si oamenilor sai sa conduca corabia ne vom ineca cu totii. Doar in cazul in care vom reusi sa salvam corabia veti putea in continuare sa va preocupati de problemele voastre. Daca vom elabora un plan si vom da dovada de barbatie, ne vom salva. Pentru aceasta nu e nevoie decat de 6-8 oameni. Am putea sa aruncam oamenii capitanului in mare si sa preluam conducerea corabiei.

Profesorul a ridica nasul in sus si a spus: “Nu cred in violenta. Violenta e amorala”

“Nu e etic sa folosesti violenta”, a spus botman.

“Imi este frica de violenta”, a spus pasagera.

Capitanul si adjunctii sai tot acest timp ascultau discutiile pasagerilor. La un semnal al treilea adjunct a coborat din nou spre cei revoltati si a inceput sa discute despre problemele sociale de pe corabie.

“Am progresat destul de mult, a spus acesta, dar e nevoie de mai multa munca. Recunosc, conditiile marinarului experimentat sunt in continuare grele, mexicanul in continuare primeste un salariu mizerabil, iar femeile in continuare nu au drepturi egale cu ale barbatilor, indianul nu poate supravietui doar cu jocurile de noroc odata pe saptamana, este nedrept ca botmanul nu poate deschis sa-si manifeste orientarea sexuala, iar cainele in continuare este batut.

Consider ca capitanul are nevoie de o noua zdruncinare. Ar fi bine sa inaintati un nou protest, dar fara nici un fel de violenta, desigur”

In timp ce al treilea adjunct se intorcea la seful sau, marinarii il injurau ca la usa cortului, dar totusi i-au urmat sfaturile si au organizat un nou protest. Ei strigau, amenintau cu pumnul si chiar au aruncat cu un ou clocit in capitan, dar acesta a reusit sa evite “proiectilul”.

Ascultand plangerilor lor, capitanul si adjunctii s-au adunat la sfat, din nou clipind din ochi si zambind intelegator unul altuia. Capitanul a iesit la balcon si a anuntat ca marinarului experimentat i se vor oferi o pereche de manusi, marinarul mexican va primi 2/4 din salariul englezilor, femeile vor mai primi un rand de plapume, indianul va putea organiza de doua ori pe saptamana jocuri de noroc, botmanul va putea face orice cu tovarasii sai in adancul noptii, si nimeni nu va avea dreptul sa bata dulaul corabiei fara acordul special al capitanului.

Pasagerii au fost in stare de extaz in urma victoriei “de dreptul revolutionare”, dar spre dimineata s-au simtit din nou insatisfacuti si au inceput din nou sa se planga.

De aceasta data tanarul ucenic s-a maniat.

“Prostilor!”, a strigat el – oare nu vedeti ce fac capitanul si adjunctii sai? Ei fac orice pentru a va preocupa de diverse probleme marunte legate de numarul plapumelor, bataile cainelui etc pentru ca voi sa nu atrageti atentie la ceea ce se intampla cu corabia: ea se misca in continuare spre nord si in curand ne vom duce cu totii la fund. Daca ati fi fost mai hotarati si ati inceta sa mai plangeti, am putea ataca oamenii capitanului si sa intoarcem corabia.”

Pasagerii si marinarii s-au maniat.

“Probleme marunte!, a strigat mexicanul, considerati normal faptul ca primesc 2/4 din salariul englezilor? Este acesta un maruntis?”

“Cum puteti spune ca problema mea este minora? – a strigat botman. – Stiti cat e de jignitor cand esti numit “muist”?!

“Violenta asupra animelelor nu este deloc o “problema marunta”, a strigat amatorul animalelor. – E o cruzime si lipsa de omenie!”

“Bine, asa sa fie, a raspuns tanarul ucenic, toata acestea nu sunt probleme minore. Dar in comparatie cu problema majora, faptul ca corabia noastra continua sa se miste spre nord, problemele voastre sunt nesemnificative, daca nu vom intoarce corabia ne vom pomeni cu totii la fundul oceanului.

“Fascistule!”, a strigat profesorul.

“Contrarevolutionarule!”, a strigat pasagera, si toti membrii echipajului au inceput sa invinuiasca tanarul de fascism si contrarevolutie. Luandu-l la bataie pentru “intoleranta”, l-au izolat si au continuat sa dezbata problemele sale.

Corabia a continuat sa pluteasca spre nord, pana ce nu s-au lovit de doi ghetari gigantici si s-a dus la fund. Nici o persoana nu a supravietuit.