-N-ai vrea sa vi? l-am intrebat nepasatoare.
Stia ca de fapt imi pasa , dar ca incercam cumva sa ascund
acest fapt.....totusi nu cred ca-mi iesea prea bine. Niciodata nu m-am putut preface in fata lui , niciodata nu l-am putut minti. Mi-a raspuns cu acelasi ton indiferent ,rece , parca pentru a-mi arata inca odata cat de mult imi pasa...
-As fi vrut , dar nu pot. Am o intalnire...
Am ramas socata...Cum putea avea o intalnire? Si cu cine? N-am
indraznit sa-l intreb , desi muream de curiozitate sau de gelozie...nu
stiu. Am ramas rece si dura ca la inceput. Cred ca am vrut sa-i arat in
continuare ca nu-l iubesc.
-Nu-i nimic. Ma voi duce oricum , am spus hotarata.
In acel moment m-a privit cu o privire mai mult decat
intensa...stia atat de bine ce simt...se saturase de atata prefacatorie...de atatea minciuni. Stateam , privind in gol , nestiind ce sa fac sau ce sa zic. Nu mai aveam cuvinte. Era ca si cum acestea m-ar fi parasit lasandu-ma prada uitarii.
Nu m-a intrebat...nu mi-a zis nimic...n-am prevazut nici in cele mai ascunse vise ale mintii ce va face. Dar stia ca n-as fi renuntat niciodata la orgoliul prostesc ce ma stapanea. Asa ca a venit incet spre mine si m-a sarutat. Un sarut plin de pasiune , ura , iubire si resentimente . A fost cel mai frumos sarut pe cale l-am avut vreodata...am avut o senzatie unica , m-a cuprins pentru prima oara adevaratul fior al dragostei. Am simtit dorinta curgand repede in trupurile noastre. Ne iubeam atat de mult...si am avut curajul sa recunosc ca il iubesc mai mult decat propria-mi fiinta....
Dar deodata totul s-a oprit...momentul nostru magic, unic a luat capat. Ne-am privit din nou si mi-a zis:
-Nu te iubesc...dar tu , da...si am vrut doar sa-ti demonstrez asta.
Am incercat sa spun ceva dar nu a fost nevoie. Tacerea poate fi uneori mai mult decat un raspuns.
-Nu poti nega...a spus repede contrazicand orice vorba nespusa de-a mea. Sarutul acesta a fost mai presus de orice cuvinte.
Lumea s-a prabusit deodata in jurul meu. Nu stiam ce sa fac sau ce sa zic...nici macar nu ma puteam misca. Nu mi-am dat seama ca si el mintea...numai ca mintea frumos , cu pricepere iar eu , naiva , ii credeam orice vorba. Si atunci mi-am dat seama ce ar trebui sa fac. Nu am avut timp sa mai gandesc , sa ma intreb daca ce fac este bine sau nu , stiam doar ca trebuie sa o fac si ca acela era momentul.
M-am apropiat usor de el si i-am cuprins incet buzele cu ale mele. Erau , ca de obicei , moi , placute la atingere si simteam gustand din nou din placerea nebuna a iubirii. M-am simtit atat de implinita , facand parte din intregul etern infinit al dragostei curate. A noastra nu era asa . Amandoi stiam ca aveam de parcurs un drum prea lung pentru a ne putea iubi fara prejudecati in sfarsit. I-am zis pe acelasi ton dupa ce sarutul a luat sfarsit pentru a 2-a oara in acea zi:
-Poate ca eu te iubesc dar atunci si tu ma iubesti. I-am pus degetul pe gura , simtindu-i din nou buzele fine si dulci ale lui si indemnandu-l sa taca...nu are rost sa te mai prefaci. Acum sunt sigura . Am simtit , iar tu nu ai puterea de a comtrazice iubirea.
M-a privit drept in ochi...Mi-a zambit ; stia ca am dreptate. Asa s-a terminat totul. Nici un cuvant ...nici o alta soapta ...fusese ultima intalnire.
Si nu ne-am mai reintalnit. Drumurile noastre erau ireversibil separate. Am ramas singuri pe lume , 2 suflete ratacite , legate pe veci de dragostea ce ne-o purtam. Restul vietii noastre ni l-am petrecut gandindu-ne unul la celalat , simtind zilnic cate un junghi in inima.
Dar orgoliul a ramas mai presus de toate...mai presus de iubire...