agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2699 .



Biliard cu asteroizi
proză [ ]
forta

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Noita R Ipsni ]

2006-04-12  |     | 



O masă de biliard. Bilele sunt așezate inițial, cu ajutorul unei forme triunghiulare din plastic, în poziția dorită. După calmarea mișcării bilelor, forma se îndepărtează ușor, pentru a nu le atinge și deplasa. În partea cealaltă a mesei se așează bila albă, fix peste punctul marcat pe postav. Cu ajutorul tacului, se lovește bila albă, care se grăbește să cedeze bilelor ordonate în formă de triunghi energia cinetică pe care o poartă, imprimată de tac. Mereu la fel!
*
Urmează un număr de coliziuni, ale bilelor între ele, între ele și marginea elastică a mesei, apoi, probabil, iar a câtorva între ele, și tot așa până se opresc toate. Care pe masă, care în plasele din găurile marginilor mesei. Să spunem că fotografiem această poziție. Poți repeta aceasta figură tot restul vieții și compara fotografiile între ele. Cu siguranță – deși nu imposibil – absolut identic nu se vor mai așeza! Acest lucru te poate determina să afirmi convins că ai de-a face cu o mișcare aleatorie. O mișcare ce nu ascultă de voința ta. Ori de voința altcuiva.
Și vei fi tentat să crezi că soarta, în general, există, însă se aplică până la un anumit punct. Și că de acolo continuă hazardul.
*
Mergem mai departe, înlocuind bilele cu ceva uriaș.
Două planete se ciocnesc între ele, undeva în Univers. Rezultatul? La nivel de fire de praf împrăștiate în spațiu, de picături de apă care pulverizate, care aruncate în toate direcțiile, ori chiar de molecule și atomi, avem de-a face cu o mișcare haotică, o expresie clară a hazardului. A întâmplătorului.
Dar oare așa stau lucrurile?
*
Să revenim la masa de biliard. Eu afirm că fiecare mișcare a fiecăreia dintre bile a ascultat perfect de legile fizicii, staticii și dinamicii, de toate legile naturale care activează aici. Dar dacă ai putea să le așezi perfect în aceeași poziție (inclusiv același punct de contact cu masa, pentru că bilele nu sunt perfect rotunde, iar masa lor nu este perfect omogenă); dacă le-ai putea pune perfect în același loc pe postav- care nici el nu este perfect ca suprafață; dacă bila albă ar respecta, de asemenea, perfect aceleași condiții; dacă tacul ar lovi perfect în același loc bila albă, sub perfect aceleași unghiuri ce au determinat direcția; dacă energia imprimată ar fi perfect identică; și dacă și alți factori și condiții pe care nu-i mai enumăr acum, dar care la rândul lor au determinat deplăsările bilelor, se respectă întocmai, atunci te asigur că bilele se vor opri fix în același loc.
Știi cum poți să te convingi ușor de acest lucru? Filmează lovitura și uită-te la ea de câte ori este nevoie pentru a te convinge.
Pentru că doar aici, în film, se repetă perfect aceleași condiții!
‘Creierul’ uriaș al naturii știe instantaneu să calculeze, prin legile natural universale, rezultatul deplasărilor și transformărilor fiecăreia dintre particulele, independente sau nu. Și știi ce mai este incredibil de minunat ? Că o face fără nici un fel de greșeală! Dintotdeauna și pentru totdeauna!
Totul, în natură, se întâmplă perfect așa cum trebuie să se întâmple!
*
Și dacă într-o zi un asteroid ce călătorește prin Univers de câteva miliarde de ani se va intersecta cu o planetă, care și ea se deplasează prin același Univers de mai mult sau mai puțin de un miliard de ani, aceasta se va întâmpla pentru că asteroidul, format poate și el din desprinderea de un corp ceresc, se deplasează pe traiectoria imprimată de explozia ce l-a format; și pentru că a fost deviat în diferite direcții de diverse corpuri cerești conform Legii Atracției Universale; pentru că a mai fost deviat de cine știe câte ori de diverse ciocniri cu diverse alte corpuri (și ele având propriile istorii, în esență plictisitor de asemănătoare și de lungi și de înlănțuite).
În același timp nici planeta nu a stat pe loc, având și ea de la formare și până la atragerea în sfera de influență a stelei în jurul căreia orbitează diverse schimbări de direcții și întârzieri ori accelerări. Nu o va salva nici faptul că mișcarea sa în jurul soarelui de care stă legată ar fi putut-o plasa în momentul critic al ciocnirii în orice alt loc, ferit. Așa a fost scris să se întâmple: traiectoriile lor trebuie să se intersecteze!
Și totul ca un șir de acțiuni și reacțiuni ce dăinuie de foarte mult timp. Poate chiar de la origini. Totul era, să zicem, știut sau hotărât. Dintotdeauna.
Era un fapt ca și întâmplat.
*
Acum fii atent la ceva. La ceva venit de cine știe unde, intrat în mințile abia formate ale unor animale umanoide; la ceva ce a avut răbdare milioane de ani până când aceste animale au înțeles că focul se poate produce dacă vrei și dacă știi cum (și nu doar rugându-te la zei și așteptând... fulgerul); i-a învățat să comunice; i-a învățat că... învățăturile trebuie transmise precum ștafetele generațiilor următoare; a riscat de câteva ori, ființele posedând la un moment dat mai multe arme decât discernământ, putând să se autodistrugă; i-a învățat geneza din bine și distrugerea din rău.
Toate astea pentru ca ei, să aibă șansa, la momentul potrivit, să fie suficient de instruiți pentru a putea trimite o navă spațială în locul planetei la întâlnirea cu asteroidul ucigaș, într-o zonă de securitate, alta decât cea hotărâtă în Univers cu miliarde de ani în urmă! Să-și ia soarta în propriile mâini, și s-o schimbe, pentru a putea exista mai departe.
Să-i cadă în spate, cum s-ar spune, distrugându-l înainte de a distruge el planeta. Și asta, folosindu-se de forța descătușată a atomului, dezvăluită de știință...
Fără a înțelege că acesta este scopul omului pe pământ, te rog doar să realizezi forța despre care vorbim.
Și dimensiunea ei.
O forță unică în Univers, care acționând fără a intra în contradicție cu legile naturii, poate deturna Destinul Universal.
Nimic altceva din Univers nu poate schimba în mod conștient ceea ce era deja dintotdeauna destinat să fie! Această forță poartă numele de Informație Inteligentă și după cum vezi, este atotputernică!
*
Atotputernică? Despre cine am știut noi, oamenii,
dintotdeauna că poate să-și impună voința în Univers? În materie, spațiu și timp? Cine este Atotputernic ?
Religia ne-a învățat că singur Dumnezeu !
Bine, dar isprava de mai sus nu de Dumnezeu ar fi făcută ci de oameni! Să fie aceasta o contradicție?
Nu, pentru că…« Dumnezeu este în voi », doar ne-a spus-o dintotdeauna, de asemenea, Biblia!
Înțelegi ? Schimbarea cursului Destinului Universal pe care doar cineva Atotputernic o poate realiza, respectiv Dumnezeu, poate fi realizată și de către oameni- și, mai exact, o parte mai specială din ei, inteligența- doar dacă înțelegem oamenii ca fiind instrumentele Creatorului!
Și iată cum, o afirmație din Biblie, greu altfel de înțeles, capătă sens și substanță. Și logică...
*

Te trezești într-o zi pe lume, spunându-ți-se că Dumnezeu a creat totul. Trăiești mai apoi, într-o lume în care nici o altă viețuitoare afară de om, nu crează nimic în urma întregii ei existențe.
Nu este oare vizibilă continuitatea, prelungirea Rațiunii Creatoare, denumită Dumnezeu, în...om? Continuitate de creație și în același timp de creator?
Greu, așa-i? Poate pentru că este adevărat..
Hai să ne întoarcem la observația de mai înainte despre deturnarea asteroidului.
A realizat-o omul ? Da.
Doar omul singur? Da.
Și tu ești om, ai putea duce singur la bun șfârșit această misiune? Nu ? Bun.
Deci inteligența acumulată a omenirii, a realizat minunea, nu ?
Bine dar atunci ceea ce a făcut omul, deturnând ceea ce era stabilit deja, adică să dispară pulverizat în cosmosul rece, ar intra în contradicție cu natura, cu soarta, cu Rațiunea Creatoare! Cu însăși Dumnezeu !
Nu însă și dacă vedem în om instumentul evoluat al Rațiunii Creatoare. Această ipoteză, această situație, ar explica logic și fără a intra în vreun conflict cu nimeni și nimic.
Situația în care factorul comun, inteligența, există atât în om cât și în Dumnezeu. În Rațiunea Creatoare.
Omul, ca suport evoluat al informației inteligente, este nimic altceva decăt un instrument în mâna Rațiunii Creatoare.
Și ar mai însemna că Dumnezeu, interacționează prin om, că există în om.
« Dumnezeu e în voi » spun învățăturile religiei !
Mai exact în creierul nostru..
În minunatul și misteriosul nostru creier.
*

Avem reprezentări grafice ale lui Iisus ?
Da.
Dar ale lui Dumnezeu ?
Nu.
Deci nici unul din marii pictori nu l-a zugrăvit în imagini.
Avem o, să spunem, definiție dată de vreun filosof antic?
Nu.
De ce toate astea ? Pentru că nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu. Nici măcar cu ochii minții! Pe Iisus însă, da. Pentru că Iisus a fost om. Și noi știm foarte bine cum arată omul. Nu știm însă cum arată Dumnezeu.
Știm însă că reprezintă sursa noastră de inteligență.
Și că încă nu și-a întors fața de la noi...

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!