13.02.2008


Caut urgent translator
Zâmbet la malul mării



Am primit multe cadouri de-a lungul timpului, o portocală, o bască, cinci nuci, două mere, un pix, patru sâmburi de migdale ... dar niciodată nu m-am bucurat ca atunci când am deschis pachetul cu darul acela special. Mi-l înmânase chiar Ea, tânăra pe care o admiram în taină.
Surpriza a fost încă de la ambalaj. Purta amprenta feminității Ei. A urmat o și mai mare uimire. De obicei mi se oferea cu diverse ocazii un singur obiect, acum erau trei ! Ori se știe ce încărcătură simbolică are cifra trei !
Să fiu sincer m-a impresionat în mod deosebit compresa ! Nu părea o cârpă obișnuită, arăta ca o eșarfă și era impregnată cu parfumul Ei de femeie. Cum răceala mă epuizase de mai multe zile am legat-o imediat pe frunte și minune ! Atât de tare mi-a înfierbântat capul că îmi șiruia transpirația pe ochi de parcă plângeam. Neprețuita podoabă m-a vindecat în câteva ore !
Sunt sigur că și în timpul caniculei își va face efectul, aceiași compresă îmi va răcori fruntea !
Mai era în cutie o ... mingiucă învelită în zeci de straturi de staniol. Am desfăcut ambalajul cu mișcări încete și-o măslină s-a arătat în toată splendoarea !
Să nu vă închipuți că am primit-o întâmplător.
În semn de protest pentru câte se întâmplă în lumea asta și mai ales în România, eram în a treizecea zi de grevă a foamei. Pentru a-mi testa voința îmi trimisese Domnița o măslină ! Trebuia s-o plimb prin cerul gurii în universul celui mai întunecat pericol. Dacă rămânea întreagă timp de o oră, în mai multe încercări succesive, banala scobitoare din lemn, a treia ofrandă din pachet, era înlocuită cu una din aur !
Cât sunt eu de insensibil când primesc lucruri de preț, de data asta mi-au sclipit ochii. Scobitoare din aur !
Hap ! Am aruncat măslina în gura mea largă și o plimbam de colo, colo, mângâind-o cu limba în toate felurile. Credeți că a fost ușor ? În fiecare secundă îmi venea s-o strâng de plăcere, cranț ! Salivam cum nu se mai întâmplase dar nu m-am mozolit, aveam scobitoarea. Când pendula bătea fix o oră de chin, înfigeam unealta în măslină și-o scoteam teafără și întreagă din scorbura cea plină de pericole.
O dezinfectam cu neprețuita compresă și după alte trei ore o trimiteam iarăși la cazne.
Am reușit ! Nu îmi venea să cred ! Enigmatica doamnă, mi-a trimis după trei încercări scobitoarea din aur. Fusese înfiptă în cocul Ei.
La început m-am bucurat enorm apoi tristețea m-a copleșit, aflasem că sofisticata creolă cu ochii verzi, poetă de mare viitor, scrie și vorbește doar în hindusă și eu nu pricep această limbă.


Nicolae Aurelian Diaconescu