Andrei pășea abătut pe drumul ce-l ducea la biserică.Gerul de afară oprise natura să cearnă steluțele arginti. Cunoscuse la Paris, la un club,pe fiul preotului Strat,de atunci Ionel îi era cel mai bun prieten. Acum, această prietenie și-a arătat roadele. Ionel i-a dat ideea de bonă temporală, cunoștea pe Maria de mult timp și spera ca și tatăl lui tot la ea să se orienteze.
Andrei simțea în stomac nerăbdarea de a afla răspunsul preotului. Prezența bisericuței în fața lui, îl trezi din gândurile sale. Își scutură picioarele de zăpada ce se lipise de încălțări și păși, cu pălăria în mână, în biserică. Făcu cruce, sărută icoana de la intrare apoi, se îndreptă spre icoana cu Maica Domnului și Pruncul unde își spuse ruga încheînd cu sărutul icoanei. Privi în jur, nu era nimeni în biserică decât o femeie ce curăța lumânările consumate și stinse. Bănuind că este o persoană ce se ocupă cu îngrijirea bisericii se apropie de ea.
- Sărut mâna, doamnă, nu vă supărați știți unde l-aș putea găsi pe părintele Strat?
- Da!...Sunteți cumva domnul Andrei?
- Da, eu sunt!
- Îndată, merg să anunț părintele că sunteți aici...Locuiește aproape!
Femeia ieși grăbită să cheme preotul...Andrei rămas singur se plimbă prin biserică să admire picturile oprindu-se mai mult la câte un sfânt cerându-i în taină ajutorul. Ajunse din nou spre intrare și observă un bărbat uscățiv, mărunțel, albit de vreme, rânduia lumânările pe categorii aranjândule pe rafturile ce ocupau un colț de la intrarea în biserică. Andrei se uită la marfa ce era expusă spre vânzare. Observă și niște suluri mari de hârtie.
- Nu vă supărați, cumva acele suluri sunt calendare pe anul următor?
- Da,...doriți să cumpărați?
Bătrânul îl privi pe Andrei, iscoditor pe sub ochelari.
- Da, dați-mi unul!
Cumpără calendarul și ieși afară. Era puțin nervos, nerăbdător să rezolve această problemă. Se apropia Crăciunul și trebuiau să fie acasă la părinți.
- Bună ziua, tinere! Ai rămas deci la hotărârea ta, devreme ce ești prezent aici!
Auzi o voce de bărbat în spatele lui. Andrei se întoarce și-l vede pe preotul Strat îmbujorat de gerul de afară.
- N-am renunțat părinte, am venit să rezolv problema nu să renunț la ea!
Luă mâna preotului și o sărută cu respect.
În spatele preotului își făcu apariția și femeia mărunțică ce-l anunțase.
Andrei era nerăbdător să afle ce răspuns îi dă preotul dar, nu îndrăzni să-l întrebe.Preotul îi intui nerăbdarea... îi știa toată povestea de la Ionel. Nu era de acord cu decizia tatălui fetei dar, nu avea cum să o schimbe...
- Andrei, ea este femeia de care ți-am vorbit!
Andrei întoarse capul spre direcția arătată de preot. Femeia stătea mai deoparte cu respectul cuvenit pentru părinte. Era femeia care se oferise să cheme preotul. O observă acum mai bine. În fața lui stătea o femeie simplă, îmbrăcată modest dar curat, baticul ce-i acoperea capul lăsa să se vadă câteva fire albe ce decorau părul negru. Ochii ei blânzi, îl cucerii pe Andrei. Se apropie de ea.
- Îmi permiteți să mă prezint, Andrei Popescu!
Luă cu delicatețe mâna femeii atingând-o ușor cu un sărut.
- Maria,...Maria Dumitrache!se prezentă femeia.
- Maria, iată că Bunul Dumnezeu ți-a ascultat ruga de a avea un copil în grijă, numai că este doar temporar până ce tinerii se instalează în Italia,interveni preotul Strat.
- Cum îl cheamă pe copil? întrebă Maria.
- Încă nu l-am botezat!
- Dacă ești de acord, după Crăciun îl botezăm, interveni părintele.
- Da dar, nu avem nași! răspunde Andrei.
- Avem și nași asta dacă, sunteți de acord cu recomandarea mea!
- Ce sfat ne dați părinte, întrebă Andrei?
- Maria și cu soțul ei ar putea fi buni nași !
- De acord, numai și doamna Maria să dorească acest lucru!
- Îmi face plăcere să-l nășesc pe copil dar este o problemă, spuse Maria lăsând capul în jos jenată.
- Care este problema, Marie? întrebă părintele.
- Trebuiesc cumpărate cele necesare pentru botez iar,... eu cu sărbătorile de iarnă am...
- Asta era problema! Păi, Marie, Ionel și cu maicăsa se ocupă de cumpărături și vei merge și tu cu ei.Nu-ți face griji de bani ! Asta mâine dimineață, ca până la amiază mai avem și alte treburi de rezolvat. Nu uitați că mâine este Ajunul Crăciunului. În ziua de Crăciun, coana preoteasă vă invită la masă....
- Noi trebuie să plecăm, suntem așteptați acasă, ne pare rău că nu putem rămâne de Crăcin,interveni Andrei.
- Se poate, doamna Maria să mergeți să vă dăm copilul și să precizăm celelalte detalii ?
- Desigur,răspunse Maria.
- Părinte vă mulțumesc mult pentru ajutorul acordat, o să ținem legătura. Sărbători fericite și urări de bine doamnei și lui Ionel !
- Mulțumim, Andrei, sărbătorile să vă fie sub ocrotirea Domnului !
Andrei împreună cu Maria se îndreptară spre hotelul unde erau cazați. Andrei o întrebă pe Maria despre situația ei materială, asigurând-o că v-a primi o rentă lunară pentru îngrijirea copilului.Ajunseră repede la hotel. Andrei bătu la ușă, anunțând-o astfel pe Laura că au sosit apoi, deschise incet ușa ca să nu facă zgomot, bănuind că cel mic dormea. Bănuiala i se adeveri, cel mic dormea liniștit lângă mama sa. Laura se ridică din pat ca să-i întâmpine.
-Laura, să-ti fac cunoștință cu dădaca și nașa copilului nostru !
Laura puțin nedumerită îl privi când pe Andrei când pe Maria.
-Laura !se prezentă întinzând mâna spre cealaltă femeie,o privi atentă, parcă dorind să-și dea seama ce fel de om este.
-Maria Dumitrache!
-Deci, sunteți bona copilului dar de ce și nașă, lămuriți-mă !
-Laura, copilul nu este botezat, doamna Maria a acceptat să-l boteze !
-Ideea este foarte bună!spune Laura, acum lămurită de cum stau lucrurile.
-Ce nume doriți să-i puneți, întrebă Maria ?
-Încă nu ne-am hotărât, să hotărâm împreună, spune Laura.
-Cum îl cheamă pe soțul tău, Maria ? întrebă Andrei.
- Dumitru, Dumitru Dumitrache ! răspunde Maria.
-Ești de acord, Laura, ca pe copil să-l cheme Dumitru ? Întrebă Andrei.
- Da,desigur!
- Să fie într-un ceas bun această hotărâre, adăugă Andrei !.
- Să fie într-un ceas bun, repetă Maria !
Laura se îndreptă spre copil pentru al pregăti de plecare. Adună toate lucrușoarele copilului, le pune într-o valijoară iar pe copil îl înveli cu o păturică călduroasă și-l pune într-un coșuleț special pregătit pentru el. Luă coșulețul într-o mână și valiza în cealaltă mâna se apropie de cei doi, Andrei și Maria care, discutau despre cum v-a primi Maria plata pentru îngrijirea copilului.
-Cumătră să ai grijă de Mitu ! zise Laura dându-i Mariei coșulețul și valiza.
- O să am grijă ca de copilul meu, să stați liniștită cumătră !
Maria privi cu drag mogâldeața din coș, mulțumindu-i în gând Celui de Sus pentru darul ce i l-a dat. Își luară rămas bun, Maria plecand însoțită de Andrei care, o ajută să ducă bagajul acasă. Laura închise ușa în urma lor. Se simțea obosită cu un imens gol în suflet. Se întinse pe pat apoi, se întoarse pe o parte, se ghemui strângându-și genunchi le piept, ochii priveau spre un punc fix. Un tremur ușor al buzelor și strălucirea din ochii ei fu semnalul declanșarii unui hohot de plâns ce se potoli târziu cănd somnul puse stăpânire pe sufletul trist.