QUANTICA POVESTE …




Timpul asterne povesti ,le tese si le desira, ascuns dupa pavaza : ignoranta oamenilor . O divinitate ascunsa intre fire nevazute ... Tacut si implacabil , timpul a inventat notiunea de destin . Ride si plinge cu noi , danseaza acelasi ritm cu noi si muzica lui este viata noastra . Observatorul absolut caruia nu poti sa-i spui nimic...

***

Asi vrea sa incep cu date tehnice si cu modul in care am crescut si invatat eu . Pentru a putea intelege firul logic ( oare? ) care m-a adus la punctul de inceput al povestii asteia ... Dar sunt informatii care sau filtrat prin mintea mea intrepretate de caracterul meu si puterea mea de-a accepta noi orizonturi . Adevaruri sau certitudini stiintifice nu pot sa aduc si nu-si au rostul pentru ca astazi am sa-va povestesc un Timp secret .
Inchipuiti-va Atomul ... electronii alearga in jurul nucleului cu o asa viteza incit sar dintr-un univers in altul , imperceptibil si foarte rapid incit structura sa ramine intacta . Molecula este o adunatura de atomi cu o functie bine stabilita in acest univers . Este o fabrica care consuma atomi sau ii transforma ... Omul are in componenta lui capacitatea de-a creea si distruge molecule si pe linga asta constiinta si gindirea care sublimate nu sunt decit niste arcuri electrice .

***

Si ma duc sa-ma culc ... Dar creerul lucreaza si bulversat de ideile de peste zi ma cufund intr-un gen de meditatie in care incerc sa-mi pun ordine in vise , informatii si perceptii ... Tac si ma privesc cum ma framint , rid de mine si apoi pling cind realizez ca Eu ca entitate sunt aici pentru o secunda . Ma gindesc la o solutie sa evadez , sa nu ma mai supun regulilor enuntate de altii sau ( cum spunem noi oameni ) sa mor frumos ... Imi vad gindurile , si gasesc puterea sa manipulez o molecula ...
Mai Sunt inca dar am ajuns un camp de forta , un fel de energie ... ceva . Ii spun moleculei sa manipuleze un atom , sa opreasca electronii sa revina in acest univers . Atomul este din mine si molecula este a mea ... Descopar comunicarea la nivel celular si vad cum fiecare invata acest joc nou . Ma astept ca Eu sa dispar risipit in natura ca un vint . Teoria spune ca acum ar trebuii sa apara fenomenul de explozie nucleara sau cel putin o gaura neagra ... Dar Nu , toate moleculele din mine se defazeaza si sar in alt univers .... si-n loc de Boom un amarit de Paaf....


I

Ce e frumos e ca am luat constiinta Mea cu mine ... Sunt aici Tot . O lume in care fiintele sunt un gen de copacii care umbla . Soarele este rosu . Iar lumina o simt pe piele ... Stai asa sunt si eu un copac ! fremat si cum ma sucesc frunzele mele aproape rotunzi se directioneaza dupa soare . Un altul se apropie de mine .
- Calda lumina ! si stiu ca asta este un salut .
- Lumina calda numai sa fie ....
- Dar ce-i cu tine de esti asa exaltat?
- Nimic si poate totul ... daca iti spun nu ma crezi .
- Hmm... si incepe sa fosneasca din coroana-i imensa
In jurul nostru se aduna o groaza de fiinte ( nu pot sa-i jignesc spunindu-le copacii ) . Ma masoara si-mi ating crecile . Apoi un imens individ departeza curiosii de mine si-mi vorbeste raspicat :
- Tu de unde esti ?
- Mi-e greu sa explic ...
- Sim mai multe decit poti crede , uimeste-ma !
- Pamaint , spun intr-o doara .
-Asta da surpriza ... de mult nu a mai trecut pe aici un pamintean ... sunteti inca inapoiatii . De unde si pana unde ai reusit tu sa urci o treapta ?
- Nu inteleg ...
- Ma miram sa stiti voi ceva ... Pe limba ta am sa incerc sa-ti deslusesc ... Ai pornit pe o cale spre sensul absolut si aici e o statie ...
- Nu inteleg ...
- Mai este religie pe Pamint ?
- Da .
- Atunci uite asa ... te duci in rai si ai facut o pauza aici ca sa te dezvolti sau sa-te limpezestii de intunericul pe care il traiti voi acolo .
-Unu `io n-am murit acolo si doi nu prea sunt o persoana care se inchina ...
- Ha ha ha ... Treaba cu inchinatul este relativa ... Insa esti sigur ca nu ai murit ?
Ii povestesc ce mi-sa intimplat . Ma asculta cu atentie si se retrage citeva creci mai incolo . Soarele sta sa apuna . Lumina scade in intensitate si coaja mea se stringe pe mine generind un fel de fior care ma incalzeste si degaja o lumina difuza cu tenta verde . Abia acum observ ca este intuneric si toti luminam la fel ...
-Atunci e simplu ... esti o greseala pornita catre nicaieri si ori ai sa ramai aici definitiv sau ... nu stiu unde ai sa sfirsesti .
- Multumesc m-ai linistit ...
- Nu sunt aici sa-te linistesc sunt sa-te previn ...
- Deci ... spune
- Nu stiu cum sa formulez ca tu sa percepi ... Mai lasa-mi o perioada sa te cunosc si sa vad ce stii .Ca apoi sa gasesc formularea care sa te lamureasca fara sa te socheze.
-Ok.
Nu au nume si se recunosc dupa atingere . Un fior electric te mangaie si dupa caracteristicile lui poti nominaliza persoana cu care esti in contact . Conducatorul sau liderul acestei lumi , nu-mi da prea mare atentie si nu inteleg cum ma va cunoaste daca nu-mi vorbeste mai deloc...
Zilele trec si eu nu am nici o referinta asupra unui calendar sau unitatii de masura prin care sa evaluez lumea asta . Miscarea este insesizabila de ceea ce pot numi picioare si starile corpului meu le percep ca fiori si nu in totdeauna pot traduce asta in termeni pamintesti. Nu am simtit niciodata foame sau sete . Nu am obosit niciodata cu toate ca am mers incontinu de cind sunt aici ... Vocile aici rasuna in gind ( un gen de telepatie ) si asta e normal pentru ca nu exista gura . Si uneori aud fosnete pe care nu le inteleg de parca in jurul meu s-ar vorbi o alta limba .
Am ajuns sa cred ca am facut o mare gresala plecind de la existenta mea la ciudata planeta asta . Dar realizez ca nu-s pe alta planeta ci In alt univers . Departat de ceilanti caut sa cad in visare la fel cum am facut pe Pamint sa incerc sa-ma intorc sau macar sa mai urc o treapta . M-am plictisit ... Unul din cele mai omenesti sentimente , din cauza cruia s-au facut multe prostii .
Ma atinge ... si stiu pentru prima data ca intilnesc o Ea. Ma trezec din incercarea mea de visare privind la un copac la fel ca ceilantii insa care imi inspira o traire pe care o credeam pierduta .
- Ce faci ? ma intreaba
- Nimic ...
- Nu poti pleca ... nu inca .
- De ce ?
- Eu sunt aici ... nu vezi ?
- Tu fiind , cine?
- Chiar esti inapoiat rau de tot ... cum sa zic...
- M-am saturat de condescendenta asta : " cum sa zic ? " . Da` spuneti frate ce aveti de zis si daca nu lasa-ti-ma in pace...
Ma departez de ea si ma scutur ca de omizi. Sunt revoltat ! O iubesc si totusi ma revolt impotriva acestui sentiment ... omeneste nu ? Inca am reminescente in mine ale unei lumi pe care poate nu am s-o mai vad niciodata . Si asi vrea sa pling dar nu se poate fizic asa ceva aici ... Ma prinde din urma si ma atinge din nou.
- Nu mai fugi de inevitabil ...
- Si care-i inevitabilul aci ? Nu vad cum am pute face sex ...
Ride degajind un curent care ma patrunde intr-un fel pe care nu l-am experimentat inca . Sunt total debusolat si nu gasesc o replica sa-i taie ilaritatea pe care o degaja . Crecile mi-se apleaca ca la o salcie plingatoare si am impresia ca postura trunchiului meu emana o senzatie vizuala de deprimare. Si astefel mai descopar ceva ... In afara de curentii de atingere o alta metoda de exprimare in aceasta lume este vizuala . Observ ca personaje din raza mea vizuala reactioneaza la expresia mea plastica ... O voce ii cere sa-ma lase decamdata in pace . Ea se zguduie fosnidu-si fruzele cu o senzatie de revolta , de parca nu vrea sa ia in considerare sfatul care ii este adresat .
- Omule ! Aici suntem pentru ... Si un vuiet napraznic acopera restul propozititei . Sunt ravasit de parca ar fi tunat linga mine .
Copacul lider se apropie si trag concluzia ca cenzura a fost initiata de el . Incerc sa-mi modific aspectul fizic intr-unul batos .
- Sa stii ca " omule " aici inseamna o mare jignire... imi spune el
- Multumesc , ma adresez Ei
- Cauta sa nu mai gindesti in temenii cu care esti invatat . Vad ca iti merge mintea sa intelegi modurile noastre de comunicare , dar nu vrei sa-te lepezi de limitarile unei gandiri umane si sa pricepi ca asta-i alta viata si trebuie sa te supui unui alt set de legi .
- Opa... nu am vazut inca constitutia pe aci`? Cine imi aduce si mie o copie ?
-Asa dar trebuie sa fiu dur cu tine ... pentru ca altfel ai deranjezi prea mult pe aici si crede-ma recompensa este destul de neplacuta .
-Hmmm ...
Incerc sa-ma domolesc pentru ca liderul pare foarte serios si am presentimentul ca nu mi-e de bine sa-l provoc .
-Ei ,bine... omule aici existi in eternitate ...
- Nemuritor ? Da , inteleg de ce mi-ai ascuns asta ...
- Oare ?
- Daca nu pot sa mor am sa inebunesc aici de plictiseala si ti-era frica de asta .
- Nu !
Si petrecidu-si cracile intr-un cerc facind un gest maiestuos de parca ar fi vrut sa cuprinda planeta a transformat totul injurul meu . Ne aflam in spatiu si stele ma inconjoara ... nu mi-e frig si nu trebuie sa respir ... sunt imaterial , un ochii care zboara in spatiu ...
-Credeai ca esti in alt univers , nu ! Noi suntem caile catre alte universe... Fiecare se ocupa de translatie si ocarmuim lumile... Ai putea sa-ne spui dumnezei dar nu suntem . Ai putea sa-ne spui gauri de vierme in spatiu ... dar nu suntem . Suntem ceea ce suntem . Iar tu ai sa ramai printre noi ...
Zbor in jurul Pamaintului . Ma apropii rapid de corpul meu ce zace in pat de parca dorm ... Zbor in jurul altei planete locuite ... Civilizatii se desfasoara in minute prin fata mea ...
-Aici timpul se masoara altfel ... in timp ce tu dormi la tine in pat undeva se scurge o istorie ... si tot asa .
Ma intorc la forma mea de copac . Liderul se departeaza de mine . Si Ea vine lin ... o privesc si simt cum ma bucur de prezenta ei . E sincura care ma poate linistii dupa acest soc . O singura fruza a Ei ma atinge . O incarcatura de energie statica ma furnica .
- Nu inteleg de ce suntem cite doi aici cit timp suntem eterni ?
- Stiu ce vrei sa spui ... De fapt suntem unul si sunt o multime care formeaza acest unu ... cu timpul vei intalni multi care iti vor fi apropiati . Voi oamenii ati definit reincarnarea ... nu? Ei bine traiesti o multitudine de vieti pina cind vine momentul sa zici ca esi unul... Atuncii toate experientele sau entitatile se intalnesc si se intrupeaza in Unul care merge mai departe ...
-Unde ?
- Asta-i destinul tau sa vezi unde...
- Aici si in conditiile astea se mai poate vorbii de destin ... ?
- Aici este singurul loc unde destinul exista si este adevarat ... Stiu despre Pamant l-am vizitat odat` ... Cum folositi voi notiunea de destin este total gresit . Uite eu de exemplu vin din un univers in care destinul reprezenta o notiune de timp in perceptia ta de Pamantean .
- Nu inteleg ?
- Timpul , ora cum spuneti voi la noi era destinul . Daca trebuia sa fiu intr-un loc la ora cutare chiar daca eram la foarte mare distanta , la ora cutare eram Acolo, era destin... Pe termeni pamanteni un gen de teleportare dar ne cotrolata decit prin factorul decizional ca trebuia sa ajung la ora cutare Acolo .... E greu de explicat era total o alta lume pentru tine...
- Trebuie sa fi fost greu sa traiesti sclavul unor decizii ... daca te razginde-ai ?
-Nu se poate ... Toti stiam ce aveam de facut si asta se intimpla ...
-Si acum ce se intimpla cu noi ...?
- Tu deocamdata nu poti percepe mecanismele pe care le manipulam noi ca sa indeplinim rolul de calauze intre universe iar pentru ca inca esti dependent de rationamentul de pe Pamant nu se poate pune problema sa intervii in vre-unul din ele ca Dirijor .
- Adica chiar faceti pe dumnezeu pe aici !?
-In termenii pamanteni ar trbui sa fi omniprezent ... si asta nu se poate...aici.
-De aia se zicea ca ai uitat Dumnezeu de noi ... De fapt avea alta treaba ... Ha ha ha
-Deocamdata crezi ce vrei ... Va veni timpul sa intelegi , pina atunci fi deschis si invata....
Ma complac unori s-o privesc pe Ea cum poarta "destine" ( voi puteti sa le spuneti nave spatiale ) in spatiu sau dintr-un univers in altul . E usor si totusi foarte complicat . Am momente in care cred ca o face cu gindul , dar insa eu o ascult cum tace si priveste viata celor "purtati" . Am vazut-o suferind c-o lume care murea exterminata de un cataclism si n-am inteles de ce nu intervine ... Cind contactul intre frunza ei si mine se desface mai traiesc printre copaci si-i vad venind plecind cu aceeasi gratie ca a unei salcii onduindu-se in vint.
Liderul pare c-a uitat de mine . Ma ignora si abia imi raspunde la :
-Calda lumina...



II


Sunt un evadat ! V-am lasat acolo fara sa vin sa-va spun ce-am aflat ... Si inca exist ca Pamantean. Dar nu va port interesele si nu vad aduc nimic nou sub soare ( cu toate ca acum asi putea ) . Am alergat universul vostru in lung si-n lat . Si stiu cit de aproape este o alta planeta de voi si cai de usor e sa ajungeti la ea ... Stiu care sunt temerile voastre si cit de nedevarate , dar nu v-am spus-o .
Am plecat si de la copaci ... Si acum sunt doar energie cu constiinta . Ea inca ma mai cauta dar eu am ratacit la un nivel prea mic intr-un singur unvers , incit Ea nu nu ma vede . Privesc Pamantul ca pe un film si ma bucur de nonexistenta ca un copil de-o jucarie ....


***





***




Si Timpul a ramas neschimbat ... O unitate de masura a Absolutului , pe care il face sa se rusineze . DA ... e infinit si totusi trebuie sa se uite la ceas ... E singurul liber arbitru si totusi se raporteaza la Timp ...

NU AM ALES SA FIU DUMNEZEU ... CI M-AM REZUMAT SA FIU DOAR TIMP !