"Vreau să merg la Institutul Medico-Legal!"- se adresă Bogdan taximetristului. Mașina în care se urcase era o Dacie galbenă. "Bănuiesc că nu se va supăra dintr-atât!" se gândi Bogdan. "Ziua nu toate automobilele sunt negre!" încercă el să se înveselească. Taxiul porni pe bulevard în direcția inversă celei în care se deplasase el ca să ajungă la restaurant. Trecură din nou pe lângă magazinul de pompe funebre, tânărul se uită în sus, mozaicul celest dispăruse, se pare că fusese o altă halucinație. Însă discuția cu Damian i se păruse cât se poate de reală, dacă n-ar fi fost așa ceilalți clienți ai restaurantului i-ar fi spus ceva sau măcar i-ar fi aruncat unele priviri edificatoare. Ajunsese în stadiul în care nu mai înțelegea nimic. Taxiul coti la dreapta înscriindu-se traficului de pe șoseaua care intersecta bulevardul. De acum încolo nu-l mai despărțea de destinație decât o lungă diagonală brăzdată printre blocurile capitalei și, la final, un viraj la dreapta, final și expeditiv. "Ce credeți despre meciul din seara aceasta?" îl întrebă șoferul în încercarea involuntar-necromantică de a face o conversație. O interogație tipică pentru cineva complet lipsit de cunoștințe psihologice și care pornește de la premisa neconfirmabilă empiric că orice bărbat trebuie să fie microbist; nici măcar nu specificase la ce meci făcuse aluzie, într-atât de evident i se păruse faptul că întreaga suflare bărbatească ar trebui să fie informată în privința derby-ului care se contura la zenitul zilei de azi. "Cred că o sa învingă liderul!" bluffă Bogdan. "A, sunteți fan al echipei A!"- "Cum spuneți dumneavoastră!" Era clar că amicul era complet idiot. "Chiar dacă aș fi fost suporter al formației respective asta nu ar fi însemnat că ar fi trebuit să mizez necondiționat pe victoria acesteia", se amuză Bogdan în sinea lui. N-o să-i înțeleg niciodată pe cei care, din superstiție, prognozează rezultate finale nerealiste. "De când l-au achiziționat pe Nemeanu echipa asta strălucește. Asta reprezintă să ai un atacant de valoare. Unii spun că este pomanagiu, da' ce este vina lui că cele mai multe meciuri sunt disputate în week-end?"- "Da, Nemeanu este un fotbalist complet, nu m-ar mira dacă ar deveni golgheter!" răspunse Bogdan neștiind nici el despre ce sau despre cine vorbește. "Așa o fi cum spuneți dumneavostră... dă-te la o parte vaco, nu vezi că am prioritate?... numai că este subminat de către restul echipei!" Trecură prin fața sediului unei bănci aflat la parterul unui bloc masiv si prelung. Ultimele două etaje ale blocului erau mai mari: ferestre înalte, cu geamuri din termopan, balcoane descriind semicercuri generoase, iar între etaje afișul impozant al unei firme de avocatură. Pe fruntea construcției din fier-beton, între ferestrele ultimului etaj și acoperis, se putea observa un șir orizontal de basoreliefuri circulare reprezentând sori, capete de leu, globuri terestre. Era o mostră vremelnică de artă plastică urbană post-revoluționară realizată mulțumită fondurilor excesive și a snobismului. Bogdan avu impresia că sunt fețe umane. Se uită în spate, iar impresia vizuală persistă- o succesiune de fizionomii omenești lapidare se alinia de-a lungul segmentului terminal al blocului, chiar avu senzația că unul dintre chipuri se mișcă la dreapta privind spre taxiul care se depărta. "O țin într-o continuă halucinație, se pare că momentele de remisiune sunt tot mai rare! se lamentă Bogdan. "Sau poate că sunt deja doar halucinoze având în vedere că nu-mi mai par la fel de convingătoare ca la început, cel puțin nu toate." La postul de radio tocmai era difuzată melodia "Destroy everything you touch" a formației electro-pop Ladytron. Bogdan pufni. "Ce este, nu mă credeți când vă spun că restul echipei este terminat fără Nemeanu?"- "Ba da, mi se pare perfect plauzibil ceea ce spuneți, doream să vă întreb dacă aveți cumva un pliculeț de zahăr!" se amuză Bogdan contând pe non-informarea muzicală a colegului sau de trafic. "Nu, nu am, dar de ce mă întrebați, vi s-a făcut cumva rău?"- "Am o ușoară stare de greață, cred că din cauza romului, dar nu vă faceți probleme căci cred că o să-mi treacă când vom sosi la INML!" improviză Bogdan arătându-i sticla pe care continua să o țină în mână. "Pare să fie de calitate!" remarcă șoferul uitându-se prin oglinda retrovizoare. "Da, este haitian... ce zi este astăzi?"- "Este sâmbătă, păi nu discutaserăm despre meci, sau ce, credeați că este duminică?- "Una din două, nu-i așa?" zâmbi Bogdan recunoscând tacit avantajele faptului de a fi microbist. "Nu este chiar așa, că putea să fie etapă intermediară și atunci ar fi fost miercuri!" simții nevoia să puncteze taximetristul. "Ce, credeți că ăștia de la Federație țin cont de suporteri atunci când stabilesc calendarul competițional?"- "Dacă am fi avut alt tip de climă, precum haitienii, ar fi dispărut etapele intermediare!"- "Da!" exclamă taximetristul, "Dar atunci n-am mai fi avut despre ce să discutăm, dacă mă înțelegeți!"- "Nu vreți și dumneavoastră puțin rom sau preferați să nu vă asumați nici cel mai mic risc?" îl îmbie răutăcios Bogdan. "Nu mi-aș risca meseria nici pentru vinul făcut de nevastă-mea la podgoria parinților ei de la țară!" "O societate monolitică și omogenă, asemeni blocurilor cu basoreliefuri fluide pe lângă care trecem!", gândi Bogdan. Aproape toți bărbații care au depășit granița celor 30 de ani sunt căsătoriți, nu refuză decât în situații excepționale un pahar de băutură, sunt microbiști, gândesc la obiect și la timpul prezent, timp pe care-l identifică imediat asemeni unor navigatori experimentați bazându-se pe repere temporale pe cât de profane și banale, pe atât de eficiente: etapele de soccer, zilele rămase până la week-end, zilele rămase până la salariu, aniversarea nevestei, onomastica soacrei, comemorarea străbunicii. Totuși persoana din fața lui se dovedise destul de simpatică în cele din urmă, oare de ce nu-și utilizase inteligența nativă pentru ca să urmeze o facultate? Pun pariu că din cauza comodității, ceea ce pentru un intelectual ar fi fost o muncă stereotipă și tranchilizantă mental, pentru alții se vădește ca fiind o formă agreabilă și interactivă de asigurare a veniturilor. Începu să-l doară capul, simțea cum tâmplele îi zvâcnesc, iar un fior descendent de durere îi pornea din creștetul capului prelungindu-se înspre ceafă, apoi spre gât. Mașina coti în dreptul ultimei răspântii îndreptându-se în viteză către destinație. O benzinărie modernă constituia reperul cel mai semnificativ al acestei intersecții periferice. "Petro loa!" îi trecu lui Bogdan prin minte, viața este plină de coincidențe până la capătul ei...". "Vă costă 15 RON!". Bogdan achită suma și descinse grăbit din automobil. INML-ul era un edificiu multi-etajat, delimitat de o curte relativ spațioasă, prevazută cu locuri de parcare. Mai fusese acolo în urmă cu câțiva ani în împrejurări nu tocmai fericite, așa că-i veni foarte ușor să se orienteze acum. Dar pe cine caut, mă rog, probabil că o să înțeleg odată ce o să intru înăuntru! "Spuneți, vă rog!" îl interpelă plictisit paznicul îmbracat în uniformă polițienească.


"Da, eu sunt Lavinia Inescu!"- "Încântat de cunoștință, eu sunt medicul Remus Crișan! Am înțeles că vreți să-l vedeți pe Bogdan Ermes!"- "Ba bine că nu, mi s-a spus că a dispărut în urmă cu trei luni, iar cadavrul lui a fost găsit azi dimineață, însă tot vreau să cred că este vorba despre o confuzie, Bogdan era pacientul meu!"- "Vă înțeleg întru totul, nimănui nu-i este ușor să accepte moartea unei persoane apropiate sau a unei cunoștințe, empatia derivă din instinctul de auto-conservare!"- "Nu cred că mă înțelegeți, dar asta are mai puțină importanță, pot să-l văd?"- "Luați loc!" o invită doctorul indicându-i o bancă aflată în stânga ușii camerei de autopsiere. "Sunteți sigură că vreți să-l vedeți?"- "Da, cât se poate de sigură! De ce mai întrebați, este desfigurat?"- "Dacă ar fi fost numai asta! Lucrez ca medic legist de 15 ani, însă n-am mai vazut în viața mea așa ceva!"- "Sunt psihoterapeută, iar Bogdan îmi este... mi-a fost analizand, cred că puteți să mă lăsați să-l văd!"- "Știu că-mi depașesc atribuțiile și că vă este dificil să-mi raspundeți, dar știați ca Bogdan să fi avut dușmani sau conflicte cu lumea interlopă?"- "Din câte știu eu singurele probleme pe care le avea Bogdan erau de natură psihică și acestea erau de dată recentă!"- "Nu știu ce să mai cred, oricum, va fi demarată o anchetă a poliției!"- "Pot să-l văd?"- "Veniți cu mine!". În cameră plutea un aer greu, de formol amestecat cu un miros fetid. "Îmi cer scuze, de abia am terminat autopsia și n-am avut timp să ventilăm complet încăperea. Medicul se îndreptă spre una dintre cele patru tărgi aflate în sală și dădu la o parte husa din plastic care acoperea o formă umană rigidă. Lavinia se abținu cu greu sa nu țipe. Își simții amigdalele contractându-i-se ca și cum pulsul i s-ar fi localizat brusc la nivelul gâtului. "Dar ce i s-a întâmplat?"- "Nici noi nu știm cu exactitate!" răspunse medicul reacoperind cadavrul. "Mai bine să vorbim pe coridor!" o povățui doctorul Crișan conducând-o spre ieșire. "Prezintă multiple leziuni externe și interne, cele mai severe fiind cea craniană și cea toracică, ambele fiind susceptibile de a-i fi cauzat moartea. Însă cel mai probabil este scenariul conform căruia a decedat ca urmare a unei incizii de la nivelul inimii. Vreau să spun că suntem de părere că a murit înjunghiat cu un obiect ascuțit. De asemenea, mai prezintă o fractură internă multiplă a femurului drept, câteva coaste rupte, o fisură a centurii pelviene, o fractură de humerus drept, zeci de contuzii și de plăgi hemoragice ale membrelor și trunchiului, multiple fracturi craniene, sfenoidale, parietale și occipitale, epiderma feței i-a fost exfoliată datorită unei leziuni termice, globii oculari i-au fost eviscerați. Se pare că asasinul sau asasinii- pentru că suntem înclinați să credem că a fost ucis cu premeditare- au dorit să nu poată fi identificat, însă în acest caz ar fi fost preferabil să-l incinereze. Sau poate că avem de-a face, pur și simplu, cu o crimă de un sadism ieșit din comun!"- "Când a murit?" îngăimă Lavinia. "Credem că în urmă cu aproximativ trei luni. De altfel bunicul victimei, domnul Ermes, ne-a confirmat dispariția nepotului său de acasă începând cu ziua de 22 septembrie anul curent!"- "Este imposibil, eu l-am cunoscut pe 30 septembrie!" șopti femeia siderată. "Ați spus ceva, doamnă Inescu?"