Cozi

Dimineața devreme se adună lumea la coadă.
Popescu : Bună dimineața !
Ionescu : Bună dimineața !
Popescu : Ați venit de mult ?
Ionescu : Nu, acu’ am picat și eu.
Popescu : Dacă vii prea târziu, vii degeaba.
Georgescu : Bună dimineața !
Popescu : Salut !
Georgescu : Văd că nu sunt prea mulți, că ieri am stat vreo cinci ore degeaba la coadă, până să ajung și eu în față s-a terminat programul.
Ionescu : E, să sperăm că n-or să vină prea mulți din ăia cu pile, să se bage-n față.
Marinescu : Bună ziua ! ... Nu vă supărați ce se dă, ce vreți să luați ?
Ionescu : Nu luăm, dăm !
Marinescu : Stați puțin, cum adică ... nu luați, dați !
Popescu : Așa simplu, nu luăm, dăm !
Marinescu : Stați că nu-nțeleg. În general când cineva stă la coadă sau la rând, stă să ia ceva, să cumpere ... un kil de ceva.
Georgescu : Așa era !
Marinescu : Cum, așa era ?
Popescu : Simplu, așa era !
Marinescu : Adică ?
Georgescu : Pe vremuri, stai la coadă de seara, cuminte, cu scăunelul ca să cumperi o pungă de tacâmuri, o sticlă de lapte și așa mai departe. Asta ca să ai ce mânca.
Marinescu : Da, așa era atunci.
Ionescu : E, acum stai la coadă de seara, cuminte, cu scăunelul ca să ...
cumperi ? ... nu !
Marinescu : Nu ?
Ionescu : Nu, ca să dai ... bani. De ce ? Ca să aibă alții vile, mașini de lux și așa mai departe.
Marinescu : Păi, de ce să le dai bani să-și facă vile ?
Popescu : Mata, nu plătești taxe și impozite ?
Marinescu : Ba da !
Popescu : E, ai plătit taxa de drum, din care ziceau că fac autostradă ?
Marinescu : Am plătit.
Georgescu : Da, autostrada ai văzut-o ?
Marinescu : E, un capăt așa, da, am văzut-o.
Ionescu : E, și cu restu’ de banii și-au făcut marii cinstiți ai țării vile de sute de mii de euro.
Marinescu : A, am înțeles, această coadă nu este aici pentru a cumpăra, ci, pentru a plătii taxe și impozite.
Popescu : Da, dom’le, în șfârșit ai înțeles.
Marinescu : Da’ de ce e așa mare coada ?
Georgescu : Păi, e lumea dornică să dea bani. Ce vreți să-i dea pe excursii sau mai rău, să bea o bere în parc cu prietenii, să se ducă la un salon de coafură, manichiură, de-astea.
Popescu : Nu, stă aici și dă bani, la coadă !
Ionescu : Acasă ți-se poate întâmpla orice cu banii, la saltea sau la ciorap.
Georgescu : Da, dacă te calcă hoții și ți ia, nu-ți pare rău ?
Marinescu : Ba da, da’ aici nu rămâi fără bani ?
Ionescu : Ba da, da’ aici îi dai singur, și-ți dă și-o chitanță.
Popescu : Vezi e cu totul altceva !
Intervine un alt cetățean care stă și el la coadă:
Bărbulescu : Dom’le, nu mai vorbiți așa, că așa e bine să stăm aici și să plătim.
Popescu : Așa e bine să plătim, de ce ?
Bărbulescu : Așa e bine și nici nu plătim mult.
Marinescu : Sunteți mulțumit că nu plătiți mult ?
Bărbulescu : Da, dom’le, numai șapte la sută.
Marinescu : Și șapte la sută nu e mult ?
Ionescu : Cu șapte la sută aici, cu nouă la sută acolo, cu douăzeci la sută dincolo ... se face hă, hă, hă la sută.
Marinescu : Mă miram eu de ce nu-mi rămân bani din salariu. Dar, dumneavoastră, de unde știți ?
Georgescu : Eee ! ... La câte cozi am stat, am învățat o mulțime de lucruri.
Ionescu : Ce altceva poți să faci când stai la coadă, stai. Chiar dacă vrei să muncești, nu poți trebuie să stai la cozi.
Georgescu : C-așa e legea trebuie să stai la cozi să plătești, să depui documente la sănătate, la șomaj, la bilanț, la TVA, la, la, la.
Popescu : Mie-mi place să stau ... adică, să stau la cozi am vrut să zic.
Marinescu : De-aia-s așa mulți la cozii ?
Ionescu : Un văr de-al meu, s-a însurat la coadă.
Georgescu : Cum, dom’le, la coadă ?
Ionescu : Adică și-a cunoscut viitoarea soție când sta la coadă.
Georgescu : Aaa, așa !
Ionescu : Da, dar nu la coadă la depus acte la sănătate, ca noi acum.
Popescu : Da’ la ce coadă ?
Ionescu : La coadă la bilanț !
Marinescu : Deci e bine să stai la coadă ?
Georgescu : Da, da’ să dai !
Bărbulescu : Așa e, n-ați văzut că banii sunt bine folosiți.
Marinescu : Chiar așa, banii pe care îi plătim sunt bine folosiți ?
Bărbulescu : Sunt foarte bine folosiți !
Marinescu : Da, cum ?
Bărbulescu : N-ați văzut ?
Marinescu : Nu, ce să văd ?
Bărbulescu : Marmură, termopane, aparatură modernă, extrem de scumpă.
Popescu : Da, pentru aparatura asta modernă stau eu cu-n braț de hârtii la coadă, că-i aparatura modernă acum.
Marinescu : Păi, la aparatura, asta, modernă mai ai nevoie de atâtea acte ?
Ionescu : La aparatura, asta, modernă și scumpă, ai nevoie de certificate de aia, de ailaltă, a ta a familiei, a rudelor, coduri fiscale, cuie, preschimbării, acte adiționale, tot arborele geanealogic, și-al tău, și-al firmei.
Popescu : Așa e, dom’le, păi, eu mi-am găsit rudele, hăt, până la vremea lu’ Mihai Viteazu.
Georgescu : Aici e treabă serioasă, în fiecare lună vii cu toate actele de la înființarea firmei și până azi.
Marinescu : Păi, cu-n porbagaj de hârtii, nu merge încet coada ?
Popescu : La aparatura modernă de acum, nu vedeți ce repede înaintăm.
Ionescu : Aoleo, e două și la două jumate închide ghișeu’, nici azi nu apuc să depun declarațiile. M-am sculat degeaba cu noaptea-n cap.
Marinescu : Dar de la cât e program ?
Popescu : De la zece juma.
Marinescu : Cum, numai patru ore ?
Georgescu : E muncă extrem de grea.
Ionescu : Vă dați seama, să pui o ștampilă.
Popescu : Și să lucrezi numai cu aparatură modernă și scumpă.
Trece o bătrână pe stradă și i-se face rău.
Marinescu : Ajutați-o !
Bărbulescu : Ce se întâmplă ?
Popescu : Doamnă, ce ați pățit ?
Bătrâna : Am fost la coadă la farmacie, la medicamente compensate, da’ n-am mai apucat. Cică nu-s bani la sănătate !
Bărbulescu : Ce v-am zis, eu ? Trebuie să stăm la coadă la sănătate să plătim, că din ce plătim din aia nu sunt bani.