GUNOI

Partea întăi. Acasă

- Nu găsesc încărcătorul de la celular, mormăi el. L-ai pus tu pe undeva ?
- Altă treabă n-am, decât să caut prin cotloane pe unde le arunci tu? Că ești dezordonat și zăpăciiiit …
Nu era prima discuție de acest gen. Dan își făcea bagajele, umblând în zig-zag prin tot apartamentul, fără să găsească nimic din ce căuta, în timp ce Eliza își lua un scaun în bucătărie, ca să nu stea în calea lui, și fuma, bodogănind.
- Era mai bine daca plecai mâine, mă omule. Eu credeam că azi facem și noi puțin curat prin casă …
- Parcă am vrut eu să plec ? Dar daca mă trimit ăștia la cai verzi pe pereți … îl prind pe ăla de 20:45, dimineață suntem în Arad, mâine ne facem treaba și seara luăm un tren înapoi. Poimâine sunt acasă. Ei, asta e !
- Și mă lași pe mine să fac toată treaba. Așa faci tu mereu, parca nici n-ai fi de-ai casei … ba ședință, ba delegație …
- Hai, mă, n-o mai lua și tu așa ! Las’ că facem curat săptămâna viitoare … ăăă … nu știi unde e pijamaua aia verde ?
- A luat-o baubau ! la locul ei, la rufe, unde să fie ?! că nici mâncare pentru ăla micu’ n-am apucat să fac, dar tu te plimbi la Arad …
- Ma plimb ! Toată noaptea, tranca-tranca, cu acceleratul, că nici bani de avion, nici de intercity, sau măcar de vagon-lit. Ca la proști ! … Iar nu găsesc batistele alea. Ce, le-ai spălat ?
- Le-ai lăsat în valiză de data trecută. N-ai zis că n-ai murdărit niciuna ? Sigur vii poimâine ?
- Normal, ce-o să fac, să mă însor la Arad ? Hai, că-i bună ! ăăă … aveam și eu briceagu’ ăla cu furculiță, cred că l-am pierdut.
- L-ai pierdut în bucătărie, să ți-l spăl de gem. Vezi să nu-ți uiți buletinul, și cartela aia de telefon public.
- Le-am luat, sunt în portofel. Hai, că s-a făcut târziu, cât e? Aoleo! Aproape șase! Am fugit! Să fii cuminte!
Dan își sărută, tandru, nevasta, pe obraz, o mângâie păr și, cu încă un “aoleo!” ieși, trântind ușa în urma lui.
Rămasă singură, Eliza trecu la îndeplinirea îndatoririlor ei conjugale.
Lucrurile răvășite de soțul ei își reluară locul prin dulapuri și sertare, cele câteva alimente cumpărate în drum de la serviciu de la Penny migrară din sacoșă în frigider sau în cratița de pe aragaz, aspiratorul făcu o incursiune prin toate locurile prăfuite, mopul înlătură toate impuritățile din baie …
Venit de la școală, Dănuț găsi în bucătărie felul lui preferat, cașcaval la capac. Spre bucuria Elizei, băiatul aducea o nota bună la matematică.
- Păcat că nu-i tata acasă, să mă laud … Dar unde e?
- A plecat iar în delegație.
- Iar? Tot la Iași?
- Nu, la Arad. Cică vine poimâine.
- Și mie ce-mi aduce ?
- Ce ți-a adus și data trecută.
- Un sanviș cu șnițel de pui de la tanti Mița, de după colț ?
- Decât deloc …
Programul de seară ordonat după ora de începere a filmului de pe Antenă, se desfășură fără incidente, dacă ignorăm înjurăturile din pauza pentru publicitate.
- Nu ți-am spus că nu-i frumos să vorbești urât? spuse, supărată, Eliza.
- Da’ tata de ce are voie ? ripostă copilul.
Filmul avu un happy-ending, ceea ce îi ajută pe mama și pe fiu să meargă liniștiți la culcare.


Partea a doua. În delegație

După ce trânti ușa în urma lui, Dan respiră ușurat. « Parcă a fost mai ușor de data asta », își spuse el, trecându-și valiza în mâna cealaltă.
Ieșind din scara B a blocului, bărbatul mai aruncă o privire către ferestrele apartamentului său. Știa că soția lui nu îl pândește niciodată, dar totuși … nu putea renunța la prudență. Se îndreptă spre stația de autobuz, dar își schimbă direcția printre blocuri. Uitându-se, din când în când, în urmă, Dan se înapoie la blocul lui, tastă o combinație pe interfonul de la scara A și intră.
Sorina îl aștepta în prag.
Îl trase în apartament și, după ce închise ușa, se lipi de el într-o îmbrățișare nesfârșită.
- Ce dor mi-a fost de tine ! gânguri ea.
- Și eu m-am gândit la tine tot timpul, îi răspunse el, agățându-și haina în cuierul din hol și scoțând din valiză o sticlă de șampanie. O așeză pe masa din sufragerie, alături de încă două sticle și o mulțime de bucate apetisante, între două lumânări roșii.
Dineul care a urmat a fost de multe ori întrerupt pentru o sărutare sau o mângâiere. Apoi cei doi se ascunseră în bucătărie, pentru a spăla vasele împreună (« Dacă ar ști Eliza că aici spăl vase, dar acasă … »). Apoi se instalară pe canapeaua din fața televizorului. Era film pe Antena 1.
- Mie îmi plac filmele de le dau ăștia. Și copilul meu tot la Antenă se uită.
- Să știi că și noi cam tot pe ei îi preferăm, răpunse ea chicotind.
- Ce ?
- Mă gândeam unde o fi văzând Jenică al meu filmul în seara asta !
- Lasă, nu-i duce tu grija ! Nu știi ca ăia la Arad au hoteluri bune ? Cu televizor, frigider, toate alea … Ce-i mai trebuie ? Vreo femeie, ceva ?
- Ce să facă cu ea ?

Odată cu filmul se termină și șampania. Nemaiavând nici un motiv să mai piardă timpul, Sorina și musafirul ei se retraseră în dormitor.

Blocul se scufundase în întuneric și tăcere. Orele nopții se scurgeau inexorabil, ca orice ore.
La un moment dat, ușa dormitorului se deschise, făcându-i loc unui Dan năuc. Împleticindu-se, el intră în bucătarie și iesi după o clipă, înhămat la găleata de gunoi și bombănind.
- N-o duceai tu mâine, pe lumină ?
- Să mă vadă lumea că am băut șampanie și să inventeze tot felul de bârfe ?
- Mâine seară ?
- Vine ăla acasă și vede sticlele !
Nemaigăsind argumente, Dan își încheie, cu o singură mână, nasturii de la pijamaua sa verde și ieși din apartament, trândind ușa, după cum îi era obiceiul. Coborî încet scările și se îndreptă către containerul de gunoi dintre blocuri.
Simțea cum i se învârte capul, de la șampania de seara trecută, dar printre rotații își dădu o palmă peste frunte :
- Am uitat să iau cheia ! P-a mă-sii, va trebui să sun, m-aude lumea!
Goli găleata cu grijă, să nu trezească mahalaua, punând fiecare sticlă încet în pubela. Apoi se întoarse, cu ochii pe jumătate închiși, spre blocul din care ieșise.
Formă numărul la interfon și aproape că adormi până când se făcu auzit declicul necesar.
Eu sunt, aruncă el, șoptit, spre microfonul aparatului. Apoi intră în scară și urcă, cu dificultate, treptele.
Eliza îl aștepta în prag.


17 martie 2008