Ușa cofetăriei se deschide și un tânăr militar intră scoțindu-și chipiul și punândul în buzunarul drept al hainei militare. Cuprinde cu privirea sala mare a cofetăriei, observă mobilierul schimbat și o zugrăveală nouă, modernă. Dar privirea lui căuta altceva. Se apropie de vânzătoare, o tânără blondă și ea o nouă angajată îmbrăcată într- un halat alb, pentru a se informa în problema ce-l interesa.
- Nu vă supărați, doamna Tina este la laborator?
- Nuuu!...Este în biroul dânsei, prima ușă la dreapta cum intrați pe hol.
- Mulțumesc!
Tânărul intră pe holul binecunoscut, se opri la ușa indicată, își aranjă încă o dată părul ce începea să crească și să-și arate cârlionții, își netezii uniforma apoi prinse curaj și bătu ușor în ușa lăcuită. Din năuntru se auzi o voce binevoitoare de femeie, vocea atăt de dragă lui.
- Daaa,.intră!
Ușa se deschide și Mitu păși înăuntru plecându-și capul să nu se lovească de tocul ușii. La biroul din cameră o femeie, cu părul prins la spate într-un coc micuț, ce-i lăsa să se vadă primii ghiocei prinși în părul negru, stătea aplecată asupra unor hârtii și scria absorbită. Ridică ochii negri și privi curioasă spre persoana ce-a bătut la ușă. Surprinsă, privirea se lumină brusc iradiind de bucuria revederii.
- Ce surprizăăă!...Mitule, băiete!
Se ridică de pe scaun, ocoli biroul și cu brațele larg deschise se îndreptă spre Mitu. O lungă îmbrățișare îi uni pentru câteva clipe într-o singură ființă. Tina își scăldă privirea în albastrul senin din privirea lui Mitu. Prietenia dintre cei doi îi uimea pe cei din jur datorită diferenței de vârstă de aproape optsprezece ani dar, și pentru frumusețea ei.
- De ce nu m-ai anunțat că vii?
- Nici eu nu am știut că vin, a fost o hotărâre în ultima săptămână. Aveam voie la o învoire de o săptămână pe care o puteam lua la sfârșit dar, mi-a fost dor de tine nu am putut să mai aștept. Nu te-am anunțat pentru că, am vrut să-ți fac o surpriză.
- Să știi că ai reușit să-mi faci o frumoasă surpriză...Stai un pic să strâng de pe birou și mergem acasă...
- Cum mai merge cofetăria, este vânzare?
- Este vânzare, chiar bună... Sâmbăta, duminica sau în alte zile de sărbătoare e foarte aglomerat.
Mitu privi pe Tina care stătea cu spatele la el, aplecată un pic spre birou, adunând și ordonând hârtiile. Ochii îi alunecă pe corpul cu forme armonios proporționale, forme ce l-au zăpăcit și le-a iubit cu pasiune. Se apropie și prinde cu amândouă mâini talia femei, se aplecă șoptindu-i la ureche:
- Mi-a fost atât de dor de tine, de șoapta ta, de sărutul tău fierbinte!
- Și mie mi-a fost dor de tine!
Tina punându-și mâinile pe mâinile lui, se întorce și-l sărută pătimaș ridicându-și mâinile de-a lungul trupului bărbatului cuprinzându-i fața în palmile ei micuțe. Într-un târziu se desprind din îmbrățișare, Tina întorcându-se să pună un dosar într-un sertar al biroului. Plecară împreună spre locuința Tinei, situată pe o străduță apropiată. De cum intrară în casă lăsară liber să se desfășoare bucuria revederii. La un moment dat Mitu scoate din buzunar un pliculeț, îl deschide și scoate din el un inel. Ia mâna Tinei o duce la buzele sale sărutând-o apăsat privind-o în ochi drăgostos:
- Tina, primești să fii soția mea, să fim împreună câte zile om avea?
- Dar, Mitule, nu te deranjează diferența de vărstă?
- Nu,... pe tine te deranjează?
- Daca pe tine nu te deranjează, e bine. Eu m-am obișnuit atât de mult cu tine încât nu mai văd nici o diferență de vârstă. Credeam că voi muri și nu voi întâlni omul pe care să-l pot iubi. Sunt fericită, Mitule!
- Și eu sunt fericit! Când eram mic eram supărat pe acei părinți care m-au lăsat printre străini, acum sunt bucuros că s-a întâmplat așa. Am cunoscut aici oameni minunați care m-au iubit și i-am iubit și în special sunt fericit că te-am cunoscut pe tine. Te iubesc,Tina!
Au petrecut o săptămână de vis ămpreună făcându-și planuri de viitor, programând căsătoria imediat ce termină Mitu cu cătănia. Mai avea doar două luni și revenea la viața civilă.