Începu să se însereze și ceața se lâsâ ca o mantie albă udă peste natură și oameni.Continuau să urce urmărind atenți cărarea ce de la un moment dat se curba, se încovoia parcă sub o mare forță , iar din loc în loc era întreruptă de copaci căzuți parcă la comanda cuiva.O ploaie măruntă se prezentă iar în curând Marius scăpă niște înjurături pe măsură ce devenea tot mai obosit.
-Gîndește-te că mâine mergem să ne cățărăm, dacă acum nu reziști ce vei face atunci?
- O să citesc ziarul.De unde știi tu dacă voi face față sau nu? De ce m-ai adus aici dacă știai că nu voi face față?
-Gata cu cearta că am auzit cîinii de la cabană! Cabanierul sigur ne va pregăti un ceai de bujori de munte.
-Sunt sigur că are și niște bere pe acolo.Ultima dată m-am imbătat nu glumă.
-Te-ai îmbătat și toata noaptea ai cîntat ca un apucat, nu dormea nimeni, ai fost foarte fericit.
-Fericirea lui pe nefericirea altora.Lasă că m-am razbunat a doua zi, îți aduci aminte cînd ma cățăram în fața ta îmbrăcată sumar.
Cabana se ivi iar in spatele ei o lună imensă care se agățase printre brazi creeind un peisaj de basm.Cabanierul, un bărbat solid si cu o mustață rosie o strînse in brațe pe Amely apoi îi luă rucsacul în timp ce povestea cu ea.Intrară în sala de mese și Marius putu să vadă o mulțime de oameni care mîncau, cîntau, o lume diferită de ce știa el.
-El e tipul cel nou?
-El e.Mîine vedem de ce este in stare.
-Pare un copil.Ãsta a mai vazut vreodată în viața lui o coardă de alpinism?
-Mai bine hai să-l omenim si apoi îl punem la treabă.Ce zici meseriașule?
-Ești specialistă la făcut și desfăcut.Apropo? sunteți împreună?
-Probabil o să fie dezamăgit dar nu am plănuit să petrec aceste zile lîngă el.Vreau să văd ce face.Probabil va căuta să fie lîngă mine.
Nevasta cabanierului apăru în sală încărcată cu tăvi aburinde și fu întâmpinată cu urale și cîntece.Pe ușă apăru un individ care se opri direct lîngă cabanier.Acesta se roși la față apoi își chemă băieții aflați undeva în partea dreaptă....