agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-25 | |
Stau și mă minunez de ceea ce aud și văd acum, în așa zisa campanie electorală. Capete sparte, case și magazine distruse de furia unora, de jigniri, de sume enorme care se cheltuiesc pentru a fi ales unul sau altul. Atâtea vorbe aruncate în gol, uitate apoi după ce au norocul să fie aleși.
Râdeam atunci când citeam Caragiale, sau când bunica îmi povestea despre campaniile electorale de pe vremea ei și îmi spuneam că sigur sunt întâmplări hazlii dar atât. Sigur sunt scorneli… ,, Ajunsesem să muncesc, îmi povestea ea, la Oradea și sarcina mea era să am grijă de copilul stăpânilor. Eram dădaca, altfel spus. Îmi plăcea să fiu dădacă fiindcă iubeam copiii, așa că nu mi se părea deloc greu să am grijă de micuțul care avea în jur de un an. Toată ziua eram cu el, ne jucam împreună, îl schimbam, îl spălam, îi dădeam să mănânce, mergeam la plimbare, ce mai, eram ca o mamă pentru el. Stăpâna era mereu ocupată cu alte treburi mai importante, spunea ea, așa că pentru micuț, eram și dădacă și tovarăș de joacă și mămică. La fel ca și în alte zile, am ieșit cu micuțul la plimbare. Era o zi frumoasă cu mult soare numai bună de hoinărit pe străzi. Îmi admiram unghiile vopsite și aranjate chiar de stăpână, și împingeam țanțoșă căruciorul. Am văzut multă lume adunată în piață și curioasă m-am îndreptat și eu acolo. Un domn era urcat pe un podium improvizat din scânduri și vorbea cu glas tare gesticulând întruna. Unii ascultau cu atenție, alții dădeau din cap cu ne-ncredere, iar alții fluierau și băteau din palme cu mult entuziasm. Câțiva țărani fumau la umbră, trăgând și ei cu urechea. În timp ce domnul acela vorbea cu mult entuziasm și convingere, au năvălit printre cei adunați să-l asculte, vreo zece băieți tineri care strigau în gura mare: - Rahat cu apă rece! Rahat cu apă rece! Toți cei adunați să-l asculte pe domnul urcat pe podium, au început să râdă, la început pe înfundate, iar apoi în hohote. N-a mai fost chip să mai spună nimeni nimic. Gălăgia generală l-a făcut pe politician să tacă. A plecat furios însoțit de hohotele mulțimii. Am aflat apoi că un contracandidat angajase vânzătorii de rahat pentru acea zi, și le-a spus să vândă ,,dulcele,, în piață, chiar atunci când celălalt își ținea discursul. Așa că, a încheiat bunica mea, politica e pentru cei dornici de putere și bogăție, iar pentru ceilalți e doar ,, rahat cu apă rece,, a încheiat ea zâmbind.,, Zâmbesc și eu…amar.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate