agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-27 | | Înscris în bibliotecă de Adrian DUMITRU Cei curioși de spirit își vor aduce, poate, aminte că, în urmă cu câțiva ani, un cioban, călătorind prin golful Aqaba, era cât pe-aici să-și rupă un picior căzând într-un cavou, care ascundea mai multe oale de lut ars împreună cu două bilete pentru Palatul de Gheață. Înăuntrul oalelor au fost descoperite șase rulouri de pergament acoperite cu o scriere pe cât de veche pe atât de incomprehensibilă, pe care, în ignoranța lui, ciobanul le-a cedat Muzeului pentru suma de 750000 de dolari bucata. După doi ani, oalele goale au putut fi regăsite la dugheană de amanet din Philadelphia. După un an, a venit rândul ciobanului – dar nu a venit nimeni să-l scoată din amanet. Arheologii cred că originea acestor manuscrise urcă până în anul 4000 înainte de Iisus Christos, adică imediat după ce Israeliții au fost masacrați de către binefăcătorii lor. Scrierea este un amestec de sumeriană, arameană și babiloniană, și pare a fi rezultatul muncii unui singur om de-a lungul a multor ani, sau a mai multora care s-au folosit de același penel. Astăzi, autenticitatea acestor pergamente este pusă la îndoială, mai ales după ce a fost descoperit multipla apariție în text a cuvântului „Oldsmobile”. Printre altele, cele câteva fragmente care au putut fi descifrate de bine de rău tratează religiile tradiționale într-un mod mai mult decât suspect. Cu toate acestea, specialistul de săpătură A.H. Bauer a observat că, în ciuda faptului că fragmentele par a fi în întregime apocrife, ne aflăm totuși în fața celei mai mari descoperiri arheologice a tuturor timpurilor, cel puțin în raport cu ziua în care și-a descoperit butonii de la manșetă într-un mormânt de la Ierusalim. Reproducem fragmentele care au putut fi reconstituite. - I - … iar Domnul Dumnezeu a făcut prinsoare cu Satana pentru a pune la încercare credința lui Iov, iar Domnul Dumnezeu, fără nici un motiv serios, la lovit pe Iov în cap, apoi l-a lovit la urechea dreaptă și l-a împins într-o căldare cu sos Bechamel ca Iov să fie lipicios și murdar, după care a tăiat o bucată din vaca lui Iov, iar Iov a strigat către Domnul: - De ce îmi tai vaca? Vacile sunt scumpe! Iată, am rămas fără o bucată de vacă, și încă cea mai bună bucată! Atunci, iată că Domnul Dumnezeu i-a adus Tablele legii, și le-a înghesuit în fața nasului lui Iov. Iar când femeia lui Iov a văzut acestea, a început să se plângă, iar Domnul Dumnezeu i-a trimis pe Îngerul Milei care i-a uns capul cu o crosă de polo, și i-a mai trimis primele șase dintre cele zece plăgi care au lovit Egiptul, iar peste Iov s-a pogorât durerea, iar femeia lui a fost cuprinsă de mânie și și-a pus cenușă pe haine și nu a mai vrut să-și perie pletele. Atunci, pășunile lui Iov s-au uscat iar limba lui Iov i s-a lipit de cerul gurii, în așa hal că nu mai putea rosti „tămâie” fără să stârnească hazul tuturor celor din jur. Iar într-o zi în care Domnul Dumnezeu, cât pe-aici să arunce o nouă încercare peste robul lui credincios, s-a apropiat la un fir de păr, Iov l-a apucat de gât și i-a strigat: - Ah, ah! Ești al meu acum! Pentru ce m-ai pus la încercare în felul acesta? Ai? Dar agrăiește odată! Iar Domnul i-a spus: - Ei! Ia-ți seama! Acesta e gâtul meu!… dă-i drumul odată! Dar Iov nu știu ce este mila și-i zise: - Totul mergea bine înainte să vii Tu! Aveam mirt și smochini, mai mult decât îmi trebuia, mai aveam și o manta în toate culorile cu doi pantaloni asortați! Iar acum, uită-te la mine, cum am ajuns! Iar Domnul Dumnezeu i-a grăit cu un glas care tuna: - Sunt oare ținut, Eu, care am făcut cerurile și pământul, să-ți dau socoteală pentru ceea ce fac? Pe cine ai făcut tu, tu care îndrăznești să mă iei la întrebări? - Acesta nu e un răspuns, i-a zis Iov. Cât despre acela care se declară Atotputernic, dă-mi voie să spun: „chivot” se scrie cu un singur „t”! Iar Iov a căzut în genunchi și a strigat către Domnul: - Împărăția ta e plină de putere și de slavă! Iată că ai o slujbă bună, măcar încearcă să o faci cum trebuie! - II - … iar Abraham s-a sculat în miezul nopții și-a grăit către singurul său fiu, Isaac: - Am avut un vis și am auzit glasul Domnului care mi-a poruncit să-mi jertfesc singurul meu copil Și iată că Isaac a tremurat și a întrebat: - Și tu ce i-ai răspuns? Adică, atunci când ți-a vestit toate astea? - Ce aș fi putut să-i răspund? spuse Abraham. Iată-mă la ora două noapte în cămașă de noapte în fața Atoatefăcătorului. Ce-aș fi putut să-i spun? Dar Isaac a cerut amănunte: - A zis chiar El că vrea să mă jertfești? Iar Abraham i-a spus: - Credinciosul nu pune întrebări! Acum, hai să purcedem, că mai am și alte lucruri de făcut! Iar Sarah, care auzise totul și spusese nimic, s-a sculat și a zis: - Cum poți fi tu încredințat că era într-adevăr Domnul Dumnezeu, și nu unul dintre tovarășii tăi de pozne? Căci, iată, e știut că lui Domnul Dumnezeu nu-i plac poznele fără haz, iar oricine va face pe poznașul va fi dat în mâna dușmanilor săi, chiar dacă ei n-or să semneze de primire! Auzind acestea, Abraham a răspuns fără să-și piardă avântul: - Sunt încredințat că a fost Domnul Dumnezeu! Glasul lui era puternic, răsunător, frumos unduit, iar nimeni nu poate să urle așa în pustiul ăsta! Atunci Sarah i-a spus: - Tu chiar vrei să mergi până la capăt cu socoteala asta prostească? Dar Abraham i-a întors-o: - Adevăr îți zic ție, da, căci să pui la îndoială cuvântul Domnului Dumnezeu e ultima nefăcută care se poate face, ținând cont de situația economică actuală! Și iată că l-a dus pe Isaac într-un loc îndepărtat și era gata să-l jertfească, dar, în ultima clipă, Domnul Dumnezeu l-a apucat de mână pe Abraham și l-a întrebat: - Cum poți face așa ceva? Dar Abraham a protestat: - Bine, dar Tu mi-ai zis să… - Lasă ce-am zis Eu! grăi Domnul Dumnezeu! Păi tu iei de bune toate trăznăile pe care ți le zic Eu? - Ãh… păi să vezi că… nu, zise Abraham, rușinat. . Păi dacă eu șuguiesc și îți zic să-ți jertfești copilul, tu ai să o faci, fără să zici nimic, fără să mă iei la întrebări? Și iată că Abraham a căzut în genunchi: - Păi, Doamne, cu Tine, cine să mai știe când glumești? Iar Domnul Dumnezeu a tunat: - N-are nici un simț al umori! De necrezut! - Dar nu ți-a dovedit cât Te iubesc? Eram cât pe-aici să-mi ucid singurul fiu pentru a-ți arăta dragostea mea… În marea-i înțelepciune, Domnul Dumnezeu a grăit astfel: - Asta nu dovedește decât că toți cretinii or să se ia mereu după ce li se poruncește, oricât de imbecile or fi poruncile, dacă sunt rostite cu o voce autoritară, răsunătoare și bine unduită! După care, Domnul i-a poruncit lui Abraham să se odihnească un pic, și apoi să se prezinte în biroul lui la prima oră. - III - … iată că un om care vindea cămăși a fost lovit de recesiune. Stocurile lui îi rămâneau pe brațe și nu mai prospera deloc. Atunci el se rugă astfel: - Doamne! Pentru ce mă lași tu să sufăr în așa hal? Toată concurența face afaceri bune, numai eu nu. Și suntem în plin sezon! Cămășile mele sunt de calitatea întâi, uită-te numai la raionul acesta: gulere transformabile, manșete muschetar, nimic nu se vinde. Dar iată că ți-am păzit poruncile, toate! Pentru ce, dar, nu pot să vând nimic în vreme ce frate-meu se umple de bani cu moda pentru copii!? Domnul Dumnezeu l-a ascultat și i-a zis: - Mi-a venit o idee pentru cămășile tale! - Da, Doamne? spuse omul, căzând în genunchi. - Pune-le un crocodil micuț pe buzunare! - Iartă-mă, Doamne, ce-ai zis? - Fă ce-ți spun, și n-o să-ți pară rău! Iar atunci omul a cusut pe toate cămășile lui un crocodil micuț, și iată că toată marfa s-a vândut ca pâinea caldă, și familia lui s-a bucurat mult, în vreme ce concurența a izbucnit în plâns și-a scrâșnit din dinți în așa hal că unul dintre ei vorbi cu amărăciune: - Domnul e plin de milă și m-a lăsat să mă întind în pășunea lui pline cu verdeață! Problema e că m-am trezit înhățat de crocodili! (Din volumul "Without Feathers", 1972, Parte I. "Studii Filosofice și Literare", Cap. 6) (Traducerea îmi aparține, și de data aceasta. Sper, iarăși sper, că nu am violat nici un copz right!) |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate