Azi am râs. Am simțit că trebuie să râd. Priveam trecătorii și zâmbeam. Apoi am început să râd în hohote. Și am început să recalculez distanța între punctul A și punctul B. Un rezultat aiurea. Complet aiurea. M-am oprit din râs. Eram dezamăgit. Am intrat în casă. De obicei îmi fac o cafea cu lapte și fumez 3-4 țigări. Dar n-am fumat. Am deschis frigiderul alegându-mi doar un măr verde și rece. Am început să mușc din măr în fața oglinzii din baie. Ciudat, vroiam să fiu dezamăgit. Așa că am mușcat în continuare. O dată, de două ori, de patru ori. Mărul era rece. În oglindă era un tip care mușca dintr-un măr verde. Nu m-am oprit, am mâncat tot mărul. Cotorul l-am aruncat la coș. Am deschis frigiderul, am luat alt măr rece și verde și am fugit iar în baie. Am deschis gura larg și am mușcat. Ca și cum aș mușca din inima mea până la cotor. La al patrulea drum m-a oprit Monica.
-Ai luat-o razna? Ce tot mănânci mere în fața oglinzii din baie?!
-Ce dracu’ vrei, mă?
Am trecut pe lângă ea fără să mușc din măr și am intrat în baie. Ușa era ușor întredeschisă. Mi-am dat seama că e stupid, să mănânci mere verzi în baie în fața oglinzii. Am tras apa. Monica a ciocănit la ușă.
-Mai stai mult? Am treabă la baie.
-Mai sunt mere în frigider?
-Fără mere, gata, fă-ți o cafea, fumează o țigară!
-Monica, tu o știi pe Otilia?
Monica a intrat în baie. Îmi mușcasem inima până la cotor. Ronțăiam între dinți câteva celule impregnate cu aminitirea Otiliei.
-Cine mai e și Otilia asta?
-O curvă.
-Albert, ești penibil. De ce mănânci mere în fața oglinzii? Ce-ai pățit? Vorbește cu mine!
-Știi ceva?! Tu habar nu ai cine e Otilia și ai tupeul să mă întrebi de ce mănânc mere. Eu mănânc ce vreau, clar?! Și reține, Otilia e o curvă!
-Albert, ieși afară din baie, mă scap pe mine!
Am ieșit. În frigider mai era un singur măr. Verde și rece, de asemenea. L-am luat. Afară era cald. Trecătorii nu se grăbeau. Am mușcat din măr. Îmi trebuia o oglindă. Trebuia să-mi observ chipul. Aveam impresia că în spatele meu era Otilia privindu-mă atent cum mușc din măr. Era îngrozitor. Mi-era teamă, Otilia în spatele meu cu privirea ei stearpă amenințându-mă cu ochii ei negri. M-am întors în apartament. Monica se juca cu Blacky.
A țipat îngrozită.
-Albert, cine e fata asta din spatele tău?!
-Otilia!
Am continuat să mușc din măr în fața oglinzii. Fata cu părul lung și ochelari imenși mă privea placidă.
-Mă așteptai, Albert?
-Ai întârzit, am rămas fără mere.
-Vrei să dormi, Albert?
-Da, dar mai întâi să pleci tu.
Otilia n-a plecat, s-a așezat cuminte pe scaunul de lângă pat. Am evitat toată noaptea să privesc spre colțul ei.
Am adormit destul de greu.
Lumina a stat aprinsă toată noaptea.
-Te rog, nu mai mă fixa atât!
Dar Otilia nu mă fixa. Capul îi atârna moale într-o parte. Pe genunchi ținea o pungă din plastic transparent plină cu mere verzi. Erau reci, ca și trupul ei.