HIEROGLIFA

Odata, demult, in vremea lui Kefren, au fost adunati primii sapte scribi-povestitori ai regatului si inchisi in sapte temnite, in incaperile cele mai crunte, ce aveau doar mici deschideri spre aer si lumina. Obligati in intreg anotimpul revarsarii sa scrie sapte imnuri faraonului, iar cel mai bun dintre ele avea sa treaca-n nemurirea pietrei.
Citite cand au fost , s-a si aprins furtuna. Textele aveau aceeasi alcatuire de la primul si pana la ultimul semn –divin.
Slab esti tu, Re ,prins intre ziduri groase de piatra. Si rece dar frumos in gandu-ti ce cobori din cerul-taur. Te stiu puternic, cand, impletit cu Thot, faci sa creasca apele si dai viata gazelor si crocodililor, leilor si zburdalnicelor pasari. Acum esti orb. Lasi intunericul sa te invaluie si pleci ratacitor printre stele. Si-odata cu intortocheata ta preumblare, mai murim inca odata. Murim intr-o visare si intr-un vis traim. Si de-ai sa Vezi di nou, priveste in jos catre scarabeul-rege si lauda-i truda de a duce gunoiul si putreziciunea catre Lumina. Scarabeul-rege e Soarele ce -alearga pa Pamant !
- Marite rege al nostru, ar trebui sa fie ucisi de indata toti sapte ; e limpede ca s-au vorbit intre ei cat apa si-a adus bogatia, zise vizirul.
Nu primi nici un raspuns, regele sta cu ochii inchisi si era semn rau, rau de tot. Ar fi putut sa se starneasca o groaznica urgie de nisip sau lacustele s-ar aseza lacome inghitindu-le granele.
- Au fost inchisi si paziti dupa cum am poruncit ? a vorbit el deodata si primul lui sfetnic s-a tras cu un pas inapoi.
- Da, Marite, intocmai !
Si iar a inchis ochii iar pestii au plescait apa cu cozile, dand semne ca ar vrea sa se transforme in pasari.
- Atunci nu-i altceva decat un semn ! O minune !
- Cu umilinta spun, Prea Puternicule, trebuiau sa-ti laude curajul si destoinicia, forta, cucernicia !
- Nu vezi ca sunt ca Soarele ce alearga pe Pamant ? Ce vrei mai mult ? Nu vezi ca sunt ca zeii ?...Si pune sa-i omoare. Si pe toti temnicerii lor. Noaptea, cand hienele hohotesc si ranjetele lor sunt mai cumplite decat insasi Frica.
- Am inteles, Stapane ! spuse vizirul si pe dat’ se- apropie de lucirea Aproapelui, incat razele Lui i-au atins din nou chipul de sobolan.