Am visat odată că sunt elev în clasa a V-a și mi s-a dat următorul test:
Citiți următoarele propoziții, care sunt începutul unei povești. Continuați povestea de acolo de unde se oprește:
A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar povesti; de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești.
De când se scria musca pe părete.Mai mincinos cine nu crede.
A fost odată un împărat mare și o împărăteasă, amîndoi tineri și frumoși, și, voind să aibă copii, a făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta; (de aici trebuia să continui eu)…și iată cum am continuat :
Au umblat pe la ginecologi, pe la planning familial, au consultat cei mai mari specialiști în puericultură dar zadarnic. În sfârșit, auzind împăratul că este într-un oraș, aproape, un specialist în inginerie genetică și implanturi , au hotărât să apeleze la serviciile lui.
După ce le-a făcut toate testele și le-a spus că o să poată face doar un copil, dar nici de acela n-o să aibă parte, fiindcă după toate semnele zodiacale se va numi Făt Frumos și îi este sortit să fie un mare călător intergalactic, profesorul a aplicat rapid una din metodele lui moderne de implant ovarian, iar cei doi au plecat fericiți la casele lor.
Mai-nainte însă de a veni ceasul nașterii, copilul se puse pe un plâns, de n-a putut nici măcar specialistul de comunicații psi să-l împace. Atunci împăratul a început să-i făgăduiască toate bunurile din lume, dar până nu i-a promis Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, nu l-a făcut să tacă și să se nască în liniște.
Când copilul a împlinit cincisprezece ani și împăratul se afla la masă la « Blitzul de aur » cu toți boierii și slujbașii împărăției și chefuiau, Făt-frumos zise:- Tată, a venit vremea să-mi dai ceea ce mi-ai făgăduit la naștere. Împăratul s-a întristat foarte și i-a zis:- Dar bine, fiule, de unde pot eu să-ți dau un astfel de lucru nemaiauzit? Cel mult pot să te pun șef la organizația de tineret. Și dacă ți-am făgăduit atunci, a fost numai ca să te împac, cum le-am spus și la alții « să trăiți bine ! »
- Dacă tu, tată, nu poți să-mi dai, apoi o să cutreier toată lumea până voi găsi făgăduința pentru care m-am născut …dar în gândul lui încolțise deja ideea să se înscrie în Programul de călătorii interstelare Work and travel , care i-ar fi asigurat nu numai cunoașterea unor planete noi, dar și tinerețea veșnică dată de teoria relativității (studiase pe Google toate posibilitățile și i se părea singura variantă acceptabilă).
Și așa plecă Făt Frumos în călătorie printre stele, îmbrăcat ca un viteaz, cu paloșul laser în mână, călare pe bolidul ce-și alesese, accelerând și turând la maxim. Motorul decolă ca vântul și apucând calea către răsărit, s-a dus, trei zile și trei nopți, până ce ajunse la o planetă golașă, unde se luptă cu o ființă numită Gay one way , șefa Fiscului pe acea planetă și pe care o învinse iar aceasta îi oferi pe oricare din cele trei fete ale ei Accise, Rovignette sau Autotaxe, dar Făt Fumos îi spuse cine e și ce caută. Gay one way îi răspunse :
- Cu sky jet-ul INTEL pe care îl ai și cu vitejia ta, cred că ai să izbutești.
Și iar merse Făt-frumos, până dete de o altă planetă , toată numai o câmpie frumoasă, pe de o parte cu iarba înflorită, iară pe de altă parte pârlită. Call –robotul sky-jet-ului îi spuse:
- Aici suntem pe planeta lui Skorpio , soră cu Gay one way și șefă la DNA ; când Skorpio este necăjită rău, varsă foc și smoală, de pârlește iarba pe unde trece.
Făt-frumos se luptă și cu Skorpio care-i oferi și ea cele trei fete ale sale – Dosareea, Pârnaiea și Neupeea, apoi îi spuse și ea că nu-l poate ajuta și Făt-frumos plecă mai departe, la un planetoid verde ca un câmp numai de flori și unde era numai primăvară. De sus văzură colonia strălucind astfel, de la soare te puteai uita, dar la dânsa ba.
Îl întâmpină o fătucă înaltă, subțirică și drăgălașă și frumoasă!
Cum o văzu Făt-frumos, rămase încremenit, iar ea îi zise:
- Bine ai venit, Făt-frumos! Eu sunt Shpague, tu cine ești și ce cauți pe aici?
- Caut, zise el, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.
- Dacă tu cauți ceea ce ziseși, aici este. Noi tocmai asta cercetăm, efectul radiațiilor planetoidului asupra încetinirii îmbătrânirii celulelor vitale.
Atunci Făt-frumos descălecă de pe Sky Jet și intră în laborator. Acolo găsi încă două femei, pe numele lor Mittel și Corruption, care îl rugară să locuiască de aci înainte cu dânsele, căci ziceau că li se urâse, șezând tot singurele; iar el nu așteptă să-i mai zică o dată, ci primi cu toată mulțumirea, și nu după multă vreme se și cuplă cu fata cea mai mică. Cercetătoarele îi deteră voie să meargă prin toate locurile de primprejur, pe unde va voi; numai într-o curte, pe care i-o și arătară și o numiră Curtea Supremă a Plângerii îi ziseră să nu meargă, căci nu va fi bine de el, fiindcă odată intrat acolo, radiațiile de pe planetoid își vor schimba sensul și nu va avea altă soluție decât să plece...
Petrecu acolo vreme uitată, fiindcă rămăsese tot așa de tânăr, ca și atunci când venise. Ieșea adesea la vânătoare; dar, într-o zi se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două și nu-l nimeri; supărat, alergă după el și cu a treia săgeată, cu care îl și nimeri; dară nefericitul, în învălmășeală, nu băgase de seamă că, alergând după iepure, trecuse în Curtea Supremă a Plângerii.
Luând iepurele, se întorcea acasă; când, ce să vezi d-ta? deodată îl apucă un dor de tată-său și de mumă-sa. Nu cuteză să spuie cercetătoarelor, dară el îl cunoscură după întristarea și neodihna ce vedea într-însul.
- Ai trecut, nefericitule, în Curtea Supremă a Plângerii? îi ziseră ele, cu totul speriate.
- Am trecut, dragele mele și acum mă topesc de dorul părinților mei, însă și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc. Mă voi duce dară să-mi mai văz o dată părinții și apoi m-oi întoarce, ca să nu mă mai duc niciodată.
- Nu ne părăsi, iubitule; părinții tăi nu mai trăiesc de sute de ani, și chiar tu, ducându-te, ne temem că nu te vei mai întoarce; rămâi cu noi: căci ne zice gândul că vei pieri.
Toate rugăciunile celor trei femei, precum și ale lui Call , n-au fost în stare să-i potolească dorul de părințil.
În cele mai de pe urmă, Call îi zise:
- Dacă nu vrei să mă asculți, Stăpâne, orice ți se va întîmpla, să știi că numai tu ești de vină. Am să te duc înapoi. Se pregătiră de plecare, se îmbrățișă cu cercetătoarele și porni, lăsându-le suspinând și cu lacrimile în ochi. Ajunseră în locurile unde era planeta lui Skorpio; acolo găsiră orașe cu blocuri gri debranșate de la utilități, pline de gunoaie, cu șoselele perforate de gropi , dar cu borduri noi-nouțe; pădurile se schimbaseră în deșerturi; întrebă pe unii și pe alții despre Skorpio și locuința ei, dar îi răspunseră că bunii lor auziseră de la străbunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri.
- Cum se poate una ca asta? le zicea Făt-frumos, mai alaltăieri am trecut pe aici; și spunea tot ce știa, fără a băga de seama că barba și părul îi albise.
Ajungând la planeta lui Gay one way , întrebă ca și la planeta lui Skorpio, și primi aceleași răspunsuri. Nu se putea dmiri el: cum de în cîteva zile s-au schimbat astfel locurile? Și iarăși supărat, plecă cu barba albă până la brîu, simțind că îi cam tremurau picioarele, și ajunse la planeta tătâne-său. Cum se dete jos văzu palatele dărămate și cu buruieni crescute pe dânsele, iar alături de ele sute de căsoaie, cu turnuri de cetate sau de pagodă...
Oftă și, cu lacrămi în ochi, cătă să-și aducă aminte cât era odată de luminate aste palate și cum și-a petrecut copilăria în ele; ocoli de vreo două-trei ori, cercetând fiecare cămară, fiecare colțuleț ce-i aducea aminte cele trecute; hangarul în care îl găsise pe Call; se coborî apoi în pivniță, gârliciul căreia se astupase de dărămăturile căzute.
Căutând într-o parte și în alta, cu barba albă până la genunchi ridicându-și pleoapele ochilor cu mâinele și abia umblând, nu găsi decît un tron odorogit; îl deschise, ridică capacul chichiței, și un glas slăbănogit îi zise:
- Bine ai venit, că de mai întîrziai, și eu mă prăpădeam.
O palmă îi trase Moartea lui, care se uscase de se făcuse cârlig în chichiță, și… m-am trezit brusc … Bogdaprosti că noi nu trăim pe așa tărâmuri de poveste.