Într-o zi ploioasă, pe planeta Nemira s-au întâlnit digul Dino și apa Morena. Amețit de gloria pe care o avusese pe lacul Casida, Dino îi spuse plin de îngâmfare apei Morena, care după câteva zile toride avea nivelul tare scăzut:
-Pănă faci ceva în viață, te apucă bătrânețea. Numai nori și numai ceață, unde îți este finețea? Eu m-am săturat de taxe, de impozite și datorii. Atâtea alianțe și axe, îți vine de aici să zbori. Mă bucur că sunt stimat, sunt modest și am bun simț. Toate recordurile pe lume le bat pentru că sunt os de țăran, nu de prinț. Stau liniștit în banca mea, am bucurii dar ele sunt mărunte. Viața mea se pare că va fi lungă, durerile mele nu-s crunte.
Plictisită de cele auzite apa Morena, îi spuse nervoasă:
-Voi, digurilor, nu sunteți decât dezbinate, nu formați nici o familie, nu aveți nici o informație, faceți numai gălăgie. Mereu, doar vă lăudați, cine vă ascultă oare? În bâlbâială o să dați, pot să vă pun o întrebare:
Cine oare nu-i folositor aici în aceată zonă? Dacă ai o fisură în tine, ești un ramolit deja, nu mai ești la nimeni de ajutor. Nu eșri decât un cusurgiu care vede doar partea rea, drăguță, faci pe durul, un mahalagiu care nu are destul pietriș și nisip în tărtăguță. Stavila, care este pe aici, este doar o ușchită, e cam strâmbă, nu pot să o înghit, este doar o nesuferită. Cine te hagă în seamă?
Tu nu ești primul venit. De tine nu-mi este teamă, încet, încet, am să te evit
Peste o zi din cauza ploilor torențiale, apa Morena crescu vertiginos, trecu fără probleme peste digul care avea o fisură și a produs numai pagube.
Nea Pandele care veni cu mai mulți săteni cu saci de nisip pentru a face un baraj rudimentar, înjură mai întâi digul cel nefolositor și după aceea apa care nu se mai oprea.
Spuse nea Pandele supărat:
-Nu puteam să facem un dig mai bun cum au cei din Olanda ? Acum am rămas pe drum, parcă suntem din Uganda.