Madam Ciudin era profa noastră de geografie. N-am văzut și n-am avut vreo profă mai mișto. Orele de geo erau un balamuc total. N-avea săraca Ciudy nicio autoritate, alta decât la cântar: era o bilă-n două bețe, rostogolindu-se transpirată după primele două fraze, fix în spatele catedrei, pe scaunul pe care și adormea instantaneu în urma efortului depus să deschidă gura: „extemporal!”. Ce pățea în secunda doi, e lesne de-nțeles cu toată bagabonțeala din clasă. Odată, chiar am legat-o cu scotch de scaun să nu cadă și i-am făcut un coif din harta economică a României. Arăta mult mai sexy așa. Nu ne-a reclamat niciodată la Director. Ar fi fost probabil penibil să explice cum ajunsese globul de pe masă balon de carnaval și oricum nu ar fi făcut-o, pentru simplul motiv că știa de glumă, iar noi chiar o iubeam pe chestia asta.
Când am fost întrebați de diriginte dacă n-am fi amatori să facem o excursie cu clasa la mare, răspunsul spontan și unanim a fost: „Daaaaaaaaaa…!!, dar cu profa C, că vrem să ne-ndreptăm notele. A pus botu’ dirigu’, deși a mormăit el ceva legat de catastrofele tezeistice împănate cu dezastre. I-am explicat că la el, de doct ce era, eram martori oricum. Gâdilat, era de mate, s-a lăsat…
În autocar, Ciudinca stătea pe locul ghidului, undeva în dreapta șoferului, iar noi golanii, să ne mai treacă timpul, cu super-long-uri în clanță, ne și apucasem de un pokeraș pe lovele la umbra banchetei din spate. Cu un efort supraomenesc, ținându-și respirația să-ncapă printre scaune, s-a târât profa până aproape de noi, (n-ar fi avut loc de chibiți oricum), să ne roage măcar să stingem țigările. Am înghesuit-o cu o sticlă de Martini direct în fața noastră pe una din canapelele stingherite, asigurând-o că dacă nu face clanța mică, nu papă gogoși… și ca să vadă parolismul unor gentelmaniaci de cartier, i-am și trântit toată punga-n brațe… cu dedicație. Cred că a doua gogoașă i-a rămas lui Ciudy în gât, când a văzut în locul scaunului „ghiduș”, un morman de fiare contorsionate cu niscaiva crenguțe de la copacul pe care boul de șofer tocmai catadicsise să-l ia la autostop. Desmeticindu-ne, după ce-am schimbat autocarul absolut inutilizabil, dar fără răcituri și răniți, am avut grijă să o intoxicăm pe Ciudy cu aportul nostru incomensurabil la ulterioara ei viață și obligațiile ce îi revin față de noi, în consecință: a mai prima: ciocu’ la Medelenii din Mutu de Jos!
- Pas
- Deschid
- Pe trei!
Ne asculta, privind în gol și aprobându-ne mecanic după perdeaua unui somn sărit definitiv, motiv pentru care, din dragoste pentru noua investiție, i s-a suplimentat porția de gogoși cu un cozonac întreg și săruturi pe fruntea norocoasă, să avem bulan la poker.
- E udă „Marea” toată, mă, să mor înecat în Ghiolu’ sărat, de n-oi da cu sec, zicea Harbik, frecând fulul de zona motorizată a Ciudincăi. Să paralizez de proteză de nu funcționa: avea ăsta, ca de obicei, un bulan de zile mari.
- Profa, dacă iau și mâna asta, te dau în mașinuțe la Bowling. Ia!... sufl-aici, când le taie Piticu, să se-aleagă!
Una peste alta, am ajuns cam toți în banii noștri la Neptun. După ce-am văzut marea în vederile de la recepție, am reluat într-una din camere de unde rămăsesem: le făcea Baronu! Ne-am trezit, la nici o oră cu Ciudy peste noi. Nimeni nu se-ngrijise să încuie ușa.
- Aveți voie orice, numa’-n camere la fete să nu vă prind!
- Mamy… lasă-ne că se răcește potul!
- Micul dejun e numai până la 9… să știți!
- Ia-le tu pe toate!... da’ vezi, când închizi ușa aia pe dinafară, să facă „click cu sec”. Parol!
Vreo patru zile, cât am atârnat pe-acolo, o mare nu ne-a scăpat. Până la urmă, cea mai câștigată a fost tot Ciudy, că la un control de rutină într-una din camerele fetelor, i-a pupat-o, instinctiv cred, lu’ Harbik, care de târșă să nu fie găsit la gagici, se cățărase în curul gol pe marginea de la cadă, iar Ciudinca dând pelerina de la duș la o parte, s-a trezit cu toarta fix la găletușă. Boul, țuguindu-și buzele, a mai și zis:
- Mțț…
Atât i-a fost! A-nhățat-o imediat, muștruluindu-l după:
- Lasă, că ți-o arăt eu!