-Te anunț, îi spuse lui Victor soția ,că s-a aprobat concediul meu.
-Ce bine! Și așa vroiam să merg la țară.
Privirea ei nu se arătă prea binevoitoare.
-Ce repede uiți, doar mi-ai promis că anul ăsta mergem și noi undeva!
Da? O privi ca și cum atunci auzise pentru prima dată.
-Se pare că am uitat...Vrei să îmi dai sarea?
Cum ochii ei căpătaseră culori sumbre se văzu nevoit să cedeze, ca de fiecare dată.
-Și unde vrea căprioara mea să mergem ? Chipul ei era din nou luminos.
-La mare ,Victoraș ciripi ca o vrăbiuță veselă.
Se pare că lui nu îi fu pe plac alegerea ei.
-De ce,iubițica mea,muntele nu îți place?
-Am mai fost la munte, îi aminti imediat.
-Și,dacă mai mergem o dată,care e problema?
-Hai,Victoraș,doar nu mi-am luat concediul o dată cu tine ca să ne certăm nu? Te duci mâine,la câteva agenții de turism din oraș si,care loc e mai avantajos acolo mergem!
A doua zi,veni acasă încărcat de pliante, după un lung periplu prin oraș.Le întinse pe masa din bucătărie,unde ea călca foarte preocupată.
-Uite,asta e cu izvoare termale, pentru tine ,că te dor rinichii,spuse binevoitor.
Dar ea avea dinainte răspunsul pregătit.
-Putem să mergem și la Techirghiol, acolo e cel mai bun nămol.
-Nu vrei la Bușteni? Ocolea , elegant propunerea ei.
-Ascultă,Victor, arată-mi pliantele pentru stațiunile de la mare!
-Zău mamă, de ce insiști cu marea asta atăt? La munte o să ne simțim cel mai bine,aer curat,oxigen...
-Și la mare e aer curat! Eu vreau,să mergem la mare!
-Și eu vreau la munte! Se pare, că avem o problemă!
În seara aceea se culcară cu spatele unul la altul, fără să își spună un cuvânt.
În urmatoarea zi veni acasă fluturănd zâmbete.
-Hei ,uite ce ți-am luat din oraș! Și îi aruncă un pachet drept în ziarul ce abea apucase să îl deschidă.
-Ce e asta? Iritarea lui crescu la maxim cănd dadu cu ochii de cadoul neașteptat.
-Un costum de baie! Și mi-am luat și eu unul!
-Deci insiști în continuare?
-Rămân pe poziții,sunt decisă să merg la mare!
-Și eu ,la munte, clar?
Seara la culcare, sătul de suspinele ei înfundate o mângăie ușor pe spate.
-O să mă duc mâine, să mă interesez de oferte pentru stațiunile de la malul mării, oftă el amărât.
-Dar nu e nevoie, mergem oriunde! Îl luă de gât imediat ,împăcată.
A doua zi,cănd se intoarse de la servici îl găsi fumănd pasiv, într-un colț din bucătărie.
-Ei, unde mergem ? Ochii ei iscoditori aruncau luminițe de foc.Aștepta cu nerăbdare răspunsul.
Dar el ridică spre ea o privire sumbră.
-Nicăieri, m-a sunat directorul, concediul meu a fost anulat, măine mă duc la servici!

Silvia
9-08-2008