Trecura astfel citeva luni lungi ca anii in care iubirea copilareasca a lui Marius se mai estompa putin cite putin caci destinul omului este mereu un drum inainte.Pas cu pas natura se schimba brusc din verde in maro si toamna navali cu blindete si frunze uscate peste tot ce fusese verde, toamna picta in jurul ei locurile apoi se instala cu tot alaiul ei maret dar, nici ea nu statu prea mult.Prea nestatornica, prea impulsiva, toamna disparu la un moment dat ca o mireasa ce isi lasa mirele si fuge in miez de noapte coplesita de lasitate si durere.In locul ei iarna incepu sa isi faca de cap invitindu-l pe generalul frig sa suceasca si sa rasuceasca oamenii.De Craciun , Marius si cohorta de copii revenira la tara caci se lasase vacanta si nici vremea nu era prea rea.Din data de 23 incepu sa ninga , intai timid apoi tot mai tare spre bucuria pustiului care statea lipit cu nasul de geam vroind cu tot dinadinsul sa numere fulgii.Inima incepu sa ii creasca de bucurie la vederea plapumii de zapada si primul impuls fu acela de a lua sania.
-Bunicule! Bunicule! unde este sania mea pusa? Cred ca o sa iesim la sanius foarte curind daca o tine tot asa.
-E pusa in pod linga cutia aceea mare cu scule.Ai grija cum te cateri ca e periculos si s-ar putea sa cazi!
Fara sa mai asculte, Marius porni viteaz pe scara si in citeva minute tragea de sanie cu ochii sclipind de fericire, sufla pe ea ca sa i se duca praful, o sterse tandru si chiar ii facu o proba .
-Vrei sa ne dam cu sania?
Se uita cu atentie si recunoscu copila cu care isi petrecuse vara , il astepta jos linga scara imbracata intr-un fis galben si cu niste cizmulite cochete in picioare.Obrajii ii erau rosii de frig si incerca sa se urce pe scara ca sa ajunga la el.Vazind-o, tipa de bucurie si scapa sania care trecu glont pe linga fata aproape sa o loveasca.Rasufla usurat desi toate transpiratiile il trecusera si cobori imediat glumind cu mica lui prietena:
-Abia ai venit si era sa fac o nefacuta.
-Pai probabil te grabeai la sanie.
Se uita in ochii ei si dintr-o data o saruta pe obraji apoi fugi.
Rosie ca focul se lua dupa el si o vreme se batura cu zapada chicotind si rizind cu gura pina la urechi.
-Maine taiem porcul.Saracul Ghita! zise fata suspinand.
-Ce a patit Ghita?
-Il taiem de Craciun si imi vine sa pling.
-Dar soricul cine il mananca? Si cirnatii?
-Bleoaah! cind mananc mi se pare ca vad purcelul care-i dadeam lapte cu biberonul.O sa imi fie asa mila de el!
-Eu o sa il tin de coada ca asa zice bunicul , sa nu fuga!
-Vai ce barbari sunteti!
-Ce inseamna barbar?
-Nu stiu.Am auzit-o pe mama acu citeva zile cind am plecat din oras.Am intrebat-o ce inseamna si s-a uitat la tata cum incerca sa fumeze si sa conduca masina.I-am dat pace ca probabil are probleme la serviciu.
-Da unde lucreaza ai tai?
-Sunt doctori , eu stau de multe ori cu bunica fiindca ei sunt foarte ocupati.Abia au avut timp sa imi cumpere o papusa de ziua mea.Dar ii iubesc.
-Eu tot o sa-l tin pe Ghita de coada chiar daca tu nu vrei.
-Mie imi plac baieteii cavaleri, tu esti doar un baietoi murdar si care vorbesti urit.
Marius se uita la ea cu un zimbet malitios pe buze apoi inchise poarta si disparu.
-Heei, te-ai suparat? De ce pleci?
-Pentru ca miros urit si nu e bine sa stau linga o asa domnisorica.Du-te si te joaca cu papuselele alea ale tale!
-Hai nu te suparaa! Am glumit si eu!
-Tu esti o domnisoara frumoasa si bogata , eu un copil murdar si urit!
Trecura astfel minute bune pina cind Marius reveni printre copii tragind sania dupa el.Continua sa ninga frumos si din cind in cind fata scotea limba ca sa topeasca fulguletii.
-Dar ar fi zapada de zahar?
-Am citi intr-o carte de povesti ca exista o tara in care totul e facut din ciocolata, riurile au lapete si miere...
-Ooooooo! se auzi un cor de oftaturi.Si unde e? Unde e?
-Undeva departe, departee!
-Cine are curajul sa isi dea drumul cu sania de linga groapa cu nisip?
-Cel mai curajos va prietenul meu!
Groapa cu nisipi era in punctul cel mai inalt, aproape de padure iar drumul serpuia printre pruni foarte periculos asemenea unui circuit de formula 1.
-Voi fi campion! zise un copil mai plinut care se avinta cu o ditamai sania printre pomi gifiind si incercind sa demonstreze ce poate.
-Daca Mihai poate noi de ce nu?
-Daca strigi lupul, Mihai o sa vina inapoi fara sanie.