agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-26 | |
Sa nu ma imbracati mireasa
Azi implinesc 28 de ani. Si cand am sa mor, sa nu ma imbracati mireasa. Sa ma imbracati elegant, asa cum umblu eu in fiecare zi. Cu pantofi cu toc si costum taior. Si as vrea sa nu plangeti ci sa fiti multumiti ca am scapat de toate mizeriile vietii. Ca nu mai am de suportat nimic. Ca sunt linistita si impacata pentru prima data. Ca, pentru prima data, mintea mea se odihneste pentru ca nu mai exista. Sa va bucurati ca am murit tanara si frumoasa. Ca n-am ajuns o bucata de carne decrepita si putreda. Ca singura putreziciune care ma va atinge va fi cea a mormantului. Putreziciunea finala. Raceala si umezeala imi vor degrada usor trupul asta voluptos, datator de placeri. Sanii astia rotunzi si mari, dezmierdati si muscati de atatea maini si buze, se vor usca si zbarci, viermii isi vor face cuib in sfarcurile violete intr-o ultima zvarcolire de pasiune. Ei vor fi cei din urma care-mi vor framanta trupul. Si cu atata ardoare vor face asta incat il vor mistui. Il vor dizolva cu sucurile lor. Il vor inghiti cu ultima suflare. E ceva voluptos in moarte. E apogeul trupului si linistea mintii. Nu, mai bine sa nu ma imbracati elegant. Sa ma imbracati provocator. Asa cum imi placea sa ma imbrac, ca sa simt privirile fierbinti ale barbatilor invaluindu-mi formele. Un ultim cantec al corpului meu devenit rigid si rece. Si-a pierdut fierbinteala data de excitare. Sangele nu mai pulseaza colorandu-mi obrajii ca dupa o noapte de dragoste. Pleaopele sunt grele cazute peste ochii, nu obositi de extaz, ci incremeniti cu pupila dilatata, “pupila mortuluiâ€. Si n-or sa mai planga lacrimi sarate ci umori fetide. Pielea mea fina si atat de inervata de senzualitate se va intinde si crapa precum pojghita uscata a unei balti de namol batute de soare. Unghiile si parul vor mai creste putin hranindu-se din starvul care nu va vrea sa-si recunoasca sfarsitul. Dupa care se vor desprinde usor. Parul meu negru si matasos va odihni ca pe o perna, dupa sfarseala unor clipe de de zvarcolire intre asternuturi transpirate. Si, la sfarsitul sfarsitului, gramada de oase si craniul cu gavanele holbate nu va sti sa spuna nimanui de sanctuarul de carne parfumata, mustind de placere, pe care l-au alcatuit candva. Si voi, barbati care m-ati tinut in brate si ale caror piepturi mi-au odihnit obrazul fierbinte, sa va aduceti aminte numai de noptile de dragoste. Sa nu uitati atingerea coapselor mele si rasuflarea sacadata a orgasmului. Priviri ratacite de durerea voluptatii si aroma tigarilor fumate in linistea incarcata de senzualitate. Somnul greu si multumit pe care-l dormeati va fi somnul meu de veci.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate