Florin și Andrada s-au îngrășat. Florin lasă să-i cadă nisip pe piept. O maioneză tăiată- soarele. Pântecul Andradei arată ca de luna a treia. Nu-și trage de la stomac. “Dacă nu mănânc, mă duc într-o parte”, obișnuiește să spună. Sunt împreună de cinci ani. Pe Mariana au pierdut-o la o săptămână de la naștere. Și-au revenit ca doi scafandri înotând încet spre suprafață în iarna trecută. Acum e iulie și sunt întinși pe plajă.
Un grup de macaronari bat mingea gălăgioși, în dreapta. Se simt ca acasă, râd. De fapt, chiar sunt acasă. Florin s-a obișnuit deja cu Italia, Andrada strâmbă din nas. O pereche de portughezi își rostogolesc ș-urile lângă bărulețul de lângă stânca falezei. Pe un șezlong. Se sărută ca și cum ar încerca să-și aneantizeze amigdalele. Tatuați, amândoi. Pierre barmanul are ochii bulcucați. Urmărește un vaporaș, dar parcă dorește și să-și telescopeze privirile după orizont. Este student la informatică la Paris. În vacanțe lucrează la cumnatul său.
Timișoara și Ioana simt că le curge sudoarea și pe pulpe. Urcând străduțele pavate cu piatră, după panoul unei reclame s-au trezit cu marea la picioare. Sprijinite de-o balustradă se miră de încălecarea valurilor. Le atârnă nenumăratele fuste înflorate. Trebuiau să termine clasa a VII-a dacă nu se lăsau de școală. A trecut ora prânzului, au primit de la trecători 95 de euro în mărunțiș. După o mișcare haotică a brațelor, se reped spre plajă, în jos. N-au costume de baie, dar chiloții le sunt curați.
Andrada are poftă de-o bere. Florin de-o cola, iar Andrada îi face vânt cu La Republica. Tocmai i-a descoperit un coș după ureche. Pierre dă cu o cîrpă galbenă pe tejghea, cum a văzut în filme că fac barmanii. Intrat în rol, vrea să-și arunce pe umăr textila și să-i întrebe pe români de una-alta. Se oprește la jumătate, iar cârpa îi lovește buzele. Două brațe tuciurii se agită pe creasta unui val. Brațele devin un corp de fată care strigă.
Timișoara s-a îmbrăcat. Un cearceaf umflat este lângă ea, pe stînga. Pe șezlongul de lângă bar portughezul e peste portugheză. Ar fute-o, ai zice. Andrada mai vrea o bere, Florin un coniac și o cola. Macaronarii împrăștie nisipul cu mingea. Își împing spre cer râsetele. “O țigăncușă cerșetoare”, le aruncă Pierre românilor, “Nu-i de-a voastră?”. Andrada și Florin neagă din cap. Și Florin adaugă după o gură de coniac, cu limba plimbată printre buze- “E doar o țigancă.”. Andrada întreabă barmanul dacă n-are de mâncare.
Pierre și-a adus aminte că are aparatul foto după un bax de votcă. Þine să nu piardă evenimentul.
Alexandru PETRIA