Draga mea,


Mulțumesc celui de sus, știi tu, vecinului tău de la etajul IV, care a făcut să ne întâlnim. Îți mai amintești cum a fost prima noastră întâlnire? Eram decepționat după ce fosta mea prietenă m-a părăsit. Noroc că nu am murit după ce m-a lovit TIR-ul acela. În timp ce am stat în comă, am căutat luminița de la capătul tunetului, și exact atunci când simțeam că totul era pierdut, am găsit-o. Era acolo în fața mea, erai tu Luminița. Îmbrăcată în alb, ca orice asistentă, doar că tu erai altfel, erai pătată cu sânge. Mi-ai spus atunci că te-ai îndrăgostit de mine la prima vedere. Așa era, doar îți plăceau morții, nu degeaba lucrai la morgă.
Eram slab, și nu îmi simțeam picioarele, dar m-ai făcut să îmi revin, după ce le-am simțit pe ale tale. Acel miros, m-a făcut, să cred că în viață există lucruri mai înspăimântătoare decât moartea.
Îți mai amintești tu Luminița?, când ne-am despărțit în holul spitalului, mi-ai spus, că vrei să ne mai întălnim. Și eu am vrut la fel, de aceea încercam să mă sinucid tot timpul. Știam că dragostea merită sacrificii, era mult prea simplu să te vizitez în fiecare zi.
Îți mai amintești tu Luminița, când am ne-am sărutat pentru prima dată?Știi tu chiar după ce am încercat să mă mutilez. Nu o să uit niciodată când în loc de limbă, erai cu buza mea inferioară în gură. Îți plăceau chestiile sadice.
Îți mai amintești când am făcut pentru prima oară dragoste? Nici eu nu pot uita. Patul din cadavre a fost locul ideal, pentru un asemenea eveniment.
Doctorii spuneau că am nouă vieți ca pisica, dar tu nu credeai în aceste lucruri, de aia m-ai obligat să încerc să mă sinucid și a zecea oară. Și am reușit, nu am murit. Aveai dreptate, lama chiar nu taie așa rău.
Îți mai amintești, când lăsând la o parte orice lucru normal, mi-ai cerut mâna. Și eu ți-am dat-o. Oricum eram dreptaci, nu mă foloseam de mâna stângă. Tu, apoi, îmi povesteai adesea, cum dormeai și te înveleai cu mână mea. Și ce lucruri mai făceai cu ea. Erai o sadică nesatulă.
Îți amintești când am fost în armată? Eram în plin război, tu mă așteptai. Și eu am vrut să te văd, dar mă obligau să îmbrac vesta antiglonț. Ultimele zile, au fost cumplite. Scrisorile tale m-au făcut să mă împușc în cap, și ne-am revăzut. Îmi păreai la fel de frumoasă ca în prima zi, deși am orbit cu un ochi.
Toate era frumoase, până când te-ai îndrăgostit, sau cel puțin purtai o idilă romantică, cu parașutistul paralizat din salonul V. Eu te întrebam mereu ce are el și nu am eu. Tu îmi răspundeai, zâmbind, cu gura plină de sânge, că el e mai tot timpul rece, și că ți place cum luptă cu moartea. Că, spre deosebire de mine, el își revine greu din comă, iar eu îmi revin instantaneu, doar trebuie să te simt.
Nu am vrut să sufăr din nou, nu suportam să fiu părăsit din nou, acesta e motivul pentru care l-am ucis pe ticălos.
Ai plâns o zi, după care lucrurile au revenit la normal. Mi-ai spus că mă iubești mai mult ca oricând, și mi-ai arătat cum ți-ai tatuat pe spate numele meu, cu un fier încins în foc.
Și eu am făcut la fel, pentru dragostea ta făceam orice.
Totul a mers bine, până te-ai îndrăgostit de leprosul din salonul VII. Îți plăcea cum gagiul îți făcea cadou, ba o mână, ba o ureche. Tu nu știai ce boală are, credeai prea mult, în sacrificiul uman adus dragostei. Poate că nu știi, dar eu i-am dat foc atunci dimineața, când a ars jumătate spital. Și tu, iar ai venit la mine.
Îți mai amintești când m-ai scos la plimbare în curtea spitalului? Când mă plimbai cu căruciorul, și ca să îmi areți cât mă iubești mai împins sub o mașină. Nu m-a interesat piciorul pe care mi l-au amputat atunci, te aveam pe tine.
Sau când ne-am jucat de-a spânzurătoarea? Atunci când eu eram spânzurat și tu te prefăceai că nu știi cuvântul. Am stat atârnat 3 ore, că între timp ai și adormit. Te-am iertat din nou, și ți-am și mulțumit. Atunci mi-am dat seama ce bine merge fața mea vânătă cu cămașa pe care o purtam.
Toate ți le-am iertat, Luminița, dar nu am putut uita ziua în care te-ai îndrăgostit brusc de sinucigașul cu bombă. Nu mă băgai în seama. Toată ziua stăteai cu el. Te jucai puzzle. Dar nu ai reușit să îl termini. Să știi eu i-am ascuns o mână și un picior.
Acum trebuie să închei draga mea. A venit comitetul de execuție. Mă gazează. Tot pentru tine draga mea. Eu chiar nu credeam că o să mori de la 20 de lovituri de cuțit. Uite las aici coroana pe care am cumpărat-o. E din plante moarte cum îți place ție. Oricum nu e nimeni cine să îți viziteze mormântul, și să îți aducă flori vii. Să mă aștepți că ne vedem repede. Și trebuie să recunosc, într-un târziu, că și eu cred în dragoste între viață și moarte, dar e mult mai frumoasă cea de după moarte, că atunci e mai multă răcoare în sufletul nostru. Nah pa.

P.S. Uitasem. Îți mai amintești când mi-ai cerut inima?, și ți-am dat-o. Nu am suferit, aveam o inimă artificială.


Cu toată dragostea
Al tău veșnic,