agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-10 | |
uneori te trezești gol fără absolut nici un motiv. pur și simplu nu e nimic în tine ca și cum somnul ar fi o mașină de gunoi care ridică pe timpul nopții tot ce-ai adunat în tine.
* stătusem în ploaie vreo 20 de minute. ăia de la ING îmi spuseseră că dezvelirea mașinii lui Alonso avea loc la ora 11. era 11 și ceva toți îl așteptau pe viceprimar. la ora 12 trebuia să mă duc la lansarea unei televiziuni digitale. de regulă mi-e greață de asemenea evenimente. dar cu greața e cam cum e cu ura. de exemplu în fiecare dimineață cînd mă duc la muncă trebuie să traversez printr-un loc extrem de circulat. există o trecere de pietoni dar ea există doar pentru pietoni. uneori aștept și zece minute să traversez. urăsc trecerea aia dar nici nu schimb traseul. poate dacă urăsc trecerea în fiecare zi ura o să se consume. * mă uit la tastatură văd că a început să-mi cadă părul. * la ora trei a început nebunia. un tir înfipt în copac într-o curbă periculoasă. îi dau o țigară șoferului tremură așa de tare că nici nu poate să și-o aprindă. în oraș un accident mortal de circulație. ajungem exact înaintea ambulanței. traversez fac poză după poză. prin obiectiv totul e nemișcat. o pereche de papuci o geantă. trupul stă într-o poziție curioasă. de pe partea cealaltă mi se părea că nu mai are cap. acum vedeam bine. mîinile întoarse la spate și picioarele paralele cu trupul. fesele rupte. scrotul și un testicol puțin mai încolo. mi-ai spus că tu n-ai putea face asta niciodată. eu ți-am spus că nu de morți mi-e frică. un urlet face mai mult decît o moarte. nu mă plîng nu plîng doar constat. * gata. i-am cerut șefului o pereche de cizme. buruieneștiul era o imensă baltă. mă strecuram cu greu încercam să găsesc o palmă de pămînt pe care să pot sta. frigul m-a luat prin surprindere. la fel și emil. avea o privire tîmpă cînd se uita la muncitori nici măcar un bolțar nu putea duce cu mîinile diforme. frate-său îmi zice că l-au nenorocit medicii cînd era mic. * uneori te trezești cu o senzație nedefinită că azi vei muri. nu-ți poți da seama de ce nu ai greșit cu nimic nu te doare nimic. și totuși senzația persistă toată ziua ca o după-amiază de vară cînd vrei să dormi și o muscă nu te lasă în pace. îți faci cruce cu limba te pregătești vezi un moment care se apropie îți spui ăsta e te faci mic te faci mare îți deschizi pieptul faci pe curajosul scîncești momentul trece. seara cînd te întinzi în pat și te cuprinde căldura îți spui că nici o zi nu se termină așa cum începe îți mai faci o cruce cu limba adormi mașina de gunoi vine fix la ora ora două. * last time we saw you you looked so much older your famous blue raincoat was torn on the shoulder. uneori se întîmplă să fredonez toată ziua o melodie. * în zilele cu doi trei morți sau conserve cum le spuneau ăia de la anatomie patologică știu ce m-așteaptă. ajung seara acasă adorm pe la nouă mă trezesc la trei și pînă dimineață nu mai pot să dorm nici măcar cu somnifere. în întuneric stau la pîndă ca un vînător așteptînd mistreții. * e ciudat cum lucruri la care nu te-ai gîndit pot să-ți schimbe viața. sorin imita cel mai bine scîrțîitul ușilor cînd spunea bancuri. era în perioada bacului ieșisem de la filosofie. vară-sa mă aștepta. haidem la morgă. am nevoie de încă un martor să-l identifice. era tăiat de la mijloc. l-am împus cu degetul de curiozitate trupul a scîrțîit ca roțile trenului care a trecut peste el. pînă seara n-am putut să scap de mirosul de parafină. nici dacă aș fi făcut duș nu cred că aș fi scăpat. poate dacă aș fi făcut rost de o altă piele. * n-am vrut să mă sinucid niciodată. e drept au fost cîteva gînduri sporadice dar nimic serios. cînd m-am născut trei ursitoare s-au făcut mangă și au ursit ca eu să scriu despre spintecați. fie că aveau nevoie de martori fie că trebuia să scriu despre ei ajungeam întotdeauna la țanc. ajungeam cînd viața se scurgea din ei deschideam gura larg și viața lor intra în mine. de asta n-am vrut să mă sinucid. ei ar fi vrut să le trăiesc viața. și asta e o obligație. e cam cum spune în biblie. ceea ce moartea a unit dumnezeu să nu despartă. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate