* Unii trag sapa, iar alții - chiulul.
* Nucul e bătut toamna cu ciomagul (bâta). Pentru roada sa.
* Banul pe toți îi (trage pe sfoară) duce de nas.
* Mafioții scumpesc produsele ca să țină omul muncitor mereu în genunchi.
* Conducătorii aprind războiul, iar plebeii cu sângele lor îl sting.
* Democrația necenzurată la haos duce.
* La Putere se avântă nulitatea, să-și umple golul... material.
* Forța domină în lume, nu slăbiciunea.
* Pasărea rămasă de cârd piere. O papă vulpea.
* La carul globalizării - Lebăda, Racul și Știuca. Toți trag în direcții diferite, iar carul stă pe loc, ca în fabulă.
* Globalizarea distruge hotarele, iar sectarismul le instalează.
* Viața din dragoste răsare.
* Timpul șterge zâmbetul de pe fața omului.
* Viața e ca roua dimineții. A fost și nu-i. Repede se evaporă.
* Viața omului e de o singură folosință, ca prezervativul. A doua oară n-o mai poți utiliza.
* Când moare un om, rămâne un gol irecuperabil în sufletul celor apropiați, un gol în timp și spațiu.
* Oamenii – umbre pe pânza vremii.
* Generațiile pe Pământ se perindă ca anotimpurile. Unele vin, altele se duc
* Criticul a murit. Scriitorul a rămas.
* Nu citea cărți, să nu se (molipsească) inspire de la alții și să nu-l învinuiască lumea că-i plagiator.
* Am pierdut gândul. Îl caut în labirintul minții cu lumânarea.
* Dragostea de muncă și ambiția – cheia succesului.
* Homo interneticus, mereu cu nasul în monitor.
* Zâmbetul (Epigrama) va salva Lumea.