În satul Mocănița comuna Cucuieți se afla un renumit meșter pe care îl chema Bobârnac. Acesta făcea figuri de chirpici unor oameni de soi ai localității. Prima figură de chirpici o făcu învățătorului din sat. Acesta se numea Ciucurel și era tare bucuros că prima figură de chirpici era a lui. Bobârnac îl chemă la el și îi spuse calm:
-Pentru că ești o somitate în localitatea asta prăpădită, o să îți fac a ta figură de chirpici pentru că să rămâi o persoană renumită. Minciuna circulă cu viteză selenară, în spațiu, timp și prin mai multe sate. Adevărul nu poate să mai triumfe și nu se mai ține cont de nici o dreptate. Ciucurel așa de emoționat îi spuse meșterului Bobârnac:
-Sunt atât de fericit că rămâne după mine o figură, abia azi mi-am amintit că de mâine încep o cură. Mă abțin de la măncare, de la vorbe de ocară. Sunt un intelectual cam mare și doresc urcări pe scară. Ciucurel îi spuse vesel:
-Un rid la un colț de ochi, altul mai jos pe bărbie. Timpul nu iartă deloc nici o ființă rămasă vie. Apare ca un moșneag care ne dă numai povețe. Până acum nu ne-a învățat că omul are mai multe fețe. Fața nevăzută a lui te lucrează în subteran. Trădarea ce te urcă în slăvi, te consideră doar un dușman.
A două figură de chirpici meșterul Bobârnac o făcu doctorului din sat care se numea Cocoloș. El îi aminti acestui doctor că arată destul de binișor dar mai trebuie să îi turtească puțin nasul. Astăzi are o zi cu spor însă îl streseaza doar ceasul. Trece iute ca săgeata și nu a terminat lucrarea. O să i se așeze îndată pată că se apropie înserarea. Doctorul Cocoloș îi spuse clar:
-Teza mea de doctorat este clipa care zboară. Nu am resurse sufletești ca să trag timpul pe sfoară. Dacă ești doctor isteț te vor îndrăgi chiar toți. Fii supus nu fii glumeț, să ai bun simț dacă poți. Trebuie să te ți de treabă, nu bârfești și nu fumezi, nimic să nu faci în grabă. Toate mișcările subalternilor să le vezi.
A treia figură de chirpici este făcută primarului Găgăuță care este dintr-un chipici de calitate mai bună. Primarul îi spuse meșterului Bobârnac pe un ton tăios:
-Este la modă iubițel să veghezi, să cugetezi. Eu în viața am un țel să ajung parlamentar. Tu asta nu o vezi? Eu la toți le dau povețe că sunt un primar și atât. Pe săteni nu are cine să îi învețe să se poarte frumos nu urât. Să îmi faci figura mea cât un munte și mai mare. Lumea dacă este rea mie răbdarea precis îmi sare.
Meșterul Bobârnac își spuse în sinea lui:
-O barieră imensă de corali există pe lumea asta nemărginită. Cei slabi se lovesc mereu de mal iar nedreptatea triumfă, te irită.