Cât de grea este întoarcerea la voi, pereților! Și tu, ferestruică înaltă,
cât ești de urâtă! Dar cât ești totuși de utilă, așa, împodobită cu gratii, cum ești! Gândurile îi șiroiesc prin minte, iar lacrimile de mâhnire nu-l părăsesc în timp ce se uită în sus către lumina ce vine din înălțime.
Nimic nu durează la nesfârșit.
Dar asta nu era oare de așteptat?
Ba da, de data aceasta era previzibil.
Nu ca șocul de data trecută, când intrarea sa în acest loc, acum mulți ani, a fost o traumă.
Era prima oară când lua în brațe pereții cuștii lui de beton.
În acea noapte a aflat ce înseamnă nesomnul, stând treaz până la prima rază de soare.
Patru ani, atât îl despart de acea amintire. Patru ani de vise frumoase, pe care le-a și trăit, din care s-a trezit acum câteva săptămâni. Visul fusese un coșmar!
Biletul lui de intrare către acest loc a fost scris într-o singură noapte, când l-a vizitat pe Subhi, căruia venise să-i ceară un ajutor financiar ca sa plătească factura pentru spitalizarea fiului lui, Ahmed, căruia Dumnezeu i-a dat inteligență, frumusețe, sensibilitate dar și o boală pe viață: rinichii lui nu îi funcționează, și are nevoie de dializă.

Subhi se ocupă cu afaceri de risc. Pentru interesul lui, lasă orice deoparte. Inteligent de la natură, nu s-a șlefuit prin scoli.
Manierat cu toată lumea și bun la suflet, ajută pe cei aflați la ananghie. Nu refuză nici o cerere. S-a dus la el ca toată lumea.
Și Subhi l-a ajutat cum îi ajută pe toți.
După acea, a început să îl viziteze și să se cuibărească pe lângă salvatorul său.
Într-una din zile, a acceptat oferta de a munci la firma lui Subhi. În timp ce lucra acolo, respecta legile care nu le limitau profitul.
Nu își amintește cum și când a intrat in vârtejul ilegalităților. Într-o dimineață însă s-a trezit cu multe amenzi și acuzații care i-au netezit drumul către închisoare.

În prima noapte, l-a cunoscut pe cel care avea să îl aducă înapoi aici. Și acolo,
în închisoare, a înțeles de la cei care l-au interogat că a fost naiv: s-a pătat și s-a scufundat în noroi.
Subconștientul lui i-a dat mereu semnale de alarmă și i-a tot arătat ce risca.
Dar câștigurile și nevoia i-au lăsat cortina peste gândurile. Le-au dat la o parte și nu a mai lăsat nimic din ele la lumină.

Au trecut zilele, mocirla a crescut, și el s-a îndepărtat tot mai mult de malul sigur.
Și într-o zi a venit timpul socotelilor.
Și trebuia neapărat să își plătească datoriile.
Datoriile față de lege erau numeroase.
Cea mai gravă greșeală – nerespectarea legilor financiare.
O perioada a așteptat hotărârea
judecătorească – ultimul cuvânt al legii.
În acest timp s-a apropiat
tot mai mult de Mihai.

Mihai este un acrobat și un jucător politic foarte abil, care poate trăi în orice timp și în orice spațiu.
Când s-a prezentat, a spus ca este un om al legii.
Deși el nu avea legătură nici cu omenia, nici cu legea.
Mihai a devenit mai târziu partenerul lui.
A fost briza de speranță care a adiat peste negura nopții din viața lui. A fost ghidul lui, salvatorul lui.
A fost leacul durerilor lui și, prin el, a avut parte de multe beneficii. A primit vizite ale prietenilor și familiei de mai multe ori decât ar fi avut dreptul.
A fost umărul pe care plângea.
Mihai îl asculta ori de câte ori voia să vorbească despre suferința lui și îi împărtășea preocupările și problemele lui.
Îi expunea drumul vieții lui și își amintea împreună cu el, pas cu pas, decăderea. Îi povestea totul.
Mihai l-a ajutat să facă rost în închisoare de mai multa mâncare, telefoane, vizite și l-a sfătuit ce trebuie să spună în fața judecătorului.

Când a ieșit din pușcărie și s-a întors la viața normală, Mihai a fost cheia care i-a deschis toate ușile.
Nu știe cum a ajuns unde este acum, dar ce a știut foarte bine este că riscul devenise pentru el un mijloc de relaxare.
A construit un zid de fier în fața tuturor judecăților lui sănătoase. A intrat foarte adânc în marea de iluzii și acum nu mai vede în față decât cerul. Prietenii s-au îndepărtat de el, iar soția l-a părăsit.
A făcut copilului un transplant de rinichi, apoi s-a descotorosit și de es-au implicat tot mai puțin l și de mama lui.
I-a strivit pe toți cei din preajmă și s-a schimbat într-o haină nouă. Vechile probleme, pentru care mai demult nu putea dormi și pe care le rezolva in zile întregi,
acum, cu noii prieteni, soluția era un simplu telefon dat la o masă.

„Banul face miracole” – acesta era noul lui slogan.
„Orice are un preț” – devenise stilul lui de viață.

Într-o zi, cu câteva luni înainte de alegerile pentru primărie, noii prieteni au început să încerce să-i frâneze avântul.
Nu i-a ascultat și nu le-a dat importanță.
Și cu toate că s-au implicat tot mai puțin în afacerile sale, egoismul lui a fost atât de puternic încât a înaintat cu și mai mult elan. Problemele au început cu mărunțișuri.

Clopotele de alarmă au început să bată, însă el nu avea urechi să audă. La un moment dat cineva a venit la el și i-a spus că este un om expirat.
Nu a crezut și s-a gândit că totul este din invidie.
Problemele s-au înmulțit și s-au ramificat la nesfârșit.
A pierdut magia comunicării printr-un sigur telefon.

I-a cerut ajutor lui Mihai. I-a răspuns pe un ton neobișnuit,
pe care nu îl mai auzise niciodată la el.
I-a spus că nimeni nu îl poate ajuta. Problema este mult prea mare. Și a adăugat: „Ti-am atras atenția!”
Fără nici un semnal, castelele lui de nisip au început să cadă la prima suflare de vânt.
Așadar, primul val i-a luat tot ce a avut.
Nu mai putea să priceapă de ce se precipitau evenimentele așa.
Pe cât de rapidă i-a fost urcarea, sfidând legile gravitației, căderea a încălcat toate legile naturii.

A căzut de la mare înălțime și s-a lovit de niște adevăruri pe care le știa, dar pe care le ascundea.
Astăzi, și-a dat seama de adevăratul lui loc și a descoperit că a pierdut toți banii pentru care a sacrificat tot ce este de preț în viața unui om.

A putut, cu ajutorul banilor să adune oameni în jurul său, însă nu a putut să le cumpere prietenia.
A putut să cumpere medicamente, însă nu a putut să cumpere sănătatea.
A putut să câștige admirație, însă nu a putut să cumpere dragostea.