agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5044 .



De vorbă cu Primăvara
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [liveforyou ]

2008-12-16  |     | 



De vorbă cu Primăvara




Sunt patru anotimpuri. Fiecare are frumusețea lui. Dar Primăvara e magic!
Să privești cum mantaua albă de gheață și zăpadă se topește și natura reînvie...acel verde crud al mugurilor...cerul redevine albastru...lumea se schimbă-n jurul tău, în timp ce stai culcat pe spate în iarba proaspătă, ascultând păsările cum cântă și simțind vântul răcoros scuturându-ți pletele.
Ea apare lângă tine. Apare mereu zâmbind și se arată doar oamenilor care o iubesc cu adevărat. O privești și te uimește frumusețea ei. E-n fiecare an la fel. Ea nu îmbătrânește; e exact așa cum ți-o aminteai: înaltă, slabă, cu piele albă și ochi verzi, îmbrăcată în aceeași rochiță turcoaz de mătase, cu floricele albe în părul lung și negru, ce i se revarsă în valuri peste umeri, până la genunchi.
Stă în fața ta și-ți zâmbește. Nu poate face altceva. Glasul ei sunt florile, copacii, iarba...ea nu are altă voce. Te privește în ochi, îți citește din suflet și vede o ușoară tristețe, o ușoară melancolie, o ușoară părere de rău... Își întinde mâna stângă spre tine și îți atinge fruntea. Te simți învăluit de o căldură benefică, o stare uluitoare de bine, simți că de acum înainte te vei bucura de orice și nu vei mai fi trist.
-Mulțumesc ! șoptești tu.
Ea-ți zâmbește și mai larg, iar lângă tine răsare o floare albastră de nu-mă-uita.
Îi zâmbești și tu.
Se uită spre cer.
Te uiți și tu.
Îți cade un strop de apă pe obraz...altul....altul....se întețesc...plouă.
Ea se ridică în picioare și-ncepe să plutească spre norul cel mai de sus.
O privești pierdut...de ce te părăsește....de ce te lasă singur în ploaia rece?
Deschide gura și spune șoptit:
-Nu te speria! Soarta ți-a fost scrisă printre stropii de ploaie ai Universului și lacrimile lui ascunse...Universul plânge....plânge pentru tine....
O privești nedumerit. De ani de zile n-a vorbit...de fapt, niciodată n-a vorbit. Cum de ....?
Dar ea din nou parcă-ți citește gândurile:
-Uneori, cuvintele sunt insuficiente...și inutile, șoptește înainte să dispară într-o lumină albă și să se transforme într-un porumbel.
Te gândești, zâmbești, te transformi și tu într-o șoaptă și-o urmezi în infinit.







.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!