agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-30 | |
Plastic și frumusețe aleasă. Te ating prin nebunia mea și nu ajung la tine. Mă faci să cred că nu exiști. Nu am noroc să primesc jumătatea cealaltă a paharului și rămân să mă întreb mult timp cum este dincolo de balustradă.
În scara asta la etajul de mai sus, am îndrăznit să îți dau un mic inel cu sufletul meu în el.. Eram nebun atunci și spuneam că nu știu unde îmi este sufletul. Așa era...dar tot la tine l-am lăsat. Știam că am de ce să îmi fie frică. Dacă nu erai adevărată, dacă erai doar o nălucă de vis dulce de iubire? Am încercat să mă apropii de tine să văd dacă iubirea din tine este adevărată. Iar m-am speriat. Doamne ce am putut zări în atât de puține cuvinte pe care le spuneau ochii tăi. Toate amintirile vieții mele se derulează în ochii tăi, toate sufletele pe care le-am întâlnit se adună și privesc la noi doi. Își aduc aminte că odată de mult, în alte lumi, se adunaseră la nunta noastră și sărbătoreau cu cea mai mare fericire de pe Pământ. Atunci ceva ciudat s-a întâmplat. Am fost despărțiți de un animal ciudat numit Moarte. Era o fiară care nu a vrut să trăim multe clipe pe Pământ. Sufletele noastre au zburat și au început să se caute în Univers. Ei, stăpânii sufletelor nu știau ce să facă să ne țină despărțiți. Sufletele noastre erau plămădite din aceeași materie ca și cosmosul și nu puteau fi despărțite. EI, au încercat să ne țină departe și ne-au aruncat sufletele iar și iar în aceeași lume, și noi ne căutam și căutam la infinit... În toate lumile și timpurile ne găseam, dar ceva ne ținea să fim împreună. Moartea se plictisise să ne tot despartă și să ne arunce iar în spațiu...Ei, stăpânii sufletelor nu ne puteau ține despărțiți și ne aruncau iar în altă lume, dar noi ne găseam la infinit... EU sunt bărbatul jumătate din tine și TU ești Femeia jumătate din mine și amândoi ne căutăm în lume și cer. Când sufletele noastre se vor întâlni Nemuritorii vor deveni muritori, Zei vor dispare, lumea va deveni imposibil de cuprins...Iubirea noastră va fi și noua lege a lumii. Din colțul meu visez la o nouă lume.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate