agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-09 | |
Orzul s-a copt! Grâul se coace! Vin ploi puternice la noi și toată recolta ni se distruge pe câmp! N-am combină,mamă,n-am cu ce secera!" "În rest,ești sănatoasă,nu?" "Treabă multă,treaba mă omoară! Pe câmp,la vite,toată ziua. Ce crezi,eu n-am fost cucoană la viața mea."
Mamei i-a plăcut întotdeauna să aibă vite.Un bou a fost toată zestrea ei primită de la părinți la nuntă. Bunicul din partea tatălui avea și el unul și astfel formau o pereche pentru muncile agricole. Mama se scula cu noaptea-n cap să facă mămăligă. O răsturna pe fund de lemn și o acoperea cu prosoape groase de in și cânepă să nu se răcească până la prânz.Punea pe lângă focul de vreascuri și ceva dovlecei sau fasole verde să fiarbă în oala de lut. " La câmp sunt bune! La câmp mănânci și pietre când te apucă foamea!" Astfel lua totul într-un coș mare rotund și ducea la căruță. Ulcioare cu apă rece și oala cu lapte bătut dusese deja.Străchini și linguri de lemn,câteva cepe,ouă fierte și câteva felioare de brânză avea să mai înțepenească printre goluri.Mijeam încă de somn,așa că ne așeza printre cojoace groase și pături de zdrențe,bunicul înhăma boii și porneam.Ne zdruncina căruța cu roți de lemn pe drumul plin de pietre,dar stăteam ascunși de teamă să nu apară vreun lup din lăstăriș,caci petrolul era scump,nu puteam arde tot timpul în felinar. Opream lângă liziera de salcâmi cât boii să-și tragă sufletul și porneam mai departe. Nu se lumina încă de ziuă când ajungeam în capul locului. Mama și bunica secerau în grabă primii snopi,acolo unde avea să rămână peste ziuă căruța. Scoteau cojoacele și păturile întâi și le așezau dedesubt,pe partea unde sosea umbra. Înțepeneau pietre la toate roțile, apoi ne scoteau și pe noi, desculți. "Să nu umblați la coșul cu mâncare,că n-avem ce mânca de prânz! Uite ulciorul cu apă! Să n-o risipiți!" ...Ne învârteam noi pe lângă coș de foame dar nu îndrăzneam să rupem decât câțiva cocoloșei de mămăligă. Pe cer soarele trebuia să ajungă într-un anumit punct, atunci se punea masa. Atunci mama,bunica și bunicul apăreau cu secerele pe umeri istoviți. Turnau ciorba în străchini, spărgeau cepele, tăiau cu ața mămăliga. "Luați-vă și câte un ou! Să nu zdrobiți brânza, că mai trebuie! Mai mâncăm și la apus! Și nu turnați lapte pe jos, că vin șerpii!" Apoi puneau restul in cos, scuturau ștergarele, mai duceau ulcioarele la gură de câteva ori și plecau tot cu secerele pe umeri. Mâncam de fiecare dată pe săturate; simțeam cum îmi plesnește burta de atâta mămăligă. Am văzut într-o zi două animale țărcate în apropiere.Curiozitatea m-a făcut să mă duc între ele...Atât m-au învârtit prin țepii de grâu!!!...Mă trânteau, mă împungeau cât să mă ridic la loc...Noroc cu bunicul care a venit cu un snop de verdeață pentru boi și m-a auzit urlând. "Te-am lăsat la căruță! Ce-ai căutat tu după caprele astea? Sper să ții minte toată viața ziua de azi!" N-am mai ieșit de sub căruță nici pentru necesități vara aceea.Mama trebuia la prânz să curețe mai întâi locul sau să mute căruța, iar socrii o certau: "Acum mai pierdem timpul și pentru proasta ta! Bine că are closet la umbră!"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate