Trăia de mult, la marginea unui sat de munte, o femeie tare bună, cumsecade, pe nume Călina. Bărbatul ei, Ion, lucra la pădure, tăia lemne, iar ea rămânea în gospodărie, să facă treabă și să dea de mâncare la cele câteva găini, rațe și gâște pe care le avea. Călina avea două rățuște Rica și Lala care erau prietene cu două gâsculițe : Geta și Gica. Rica le spunea celor două prietene ale lor:
-Noi suntem două ființe mici, suntem precum doi voinici. Părinții îi ajutăm, farfuriile ni le spălăm , și prin casă curățăm. Cele două gâsculițe erau bucuroase că au așa prietene de soi. Ele spuneau la alte vecine:
-Ia uite ce rațe vrednicuțe, parcă ar fi două albinuțe. Cele patru prietene au plecat la baltă ca să se joace. Lala care era rățușca cea mai mică le spunea veselă celorlalte prietene:
-Să cânt mereu așa îmi place, mă dau în leagăn în această salcie. Sunt fericită că este o zi senină, apa este atât de frumoasă și lină.
Rața Rica le anunță pe celelalte:
- Ia veniți prietene aici, și poate voi o să ghiciți ce este acest mic ghemotoc, care nu se mișcă de loc .
După o movilă de pământ era un pui de cârtiță care avea o lăbuță lovită și boticul îi sângera.
Rațușca Lala le anunță:
-Are boticul puțin lovit, lăbuța i s-a scrântit, haide acum să îl ajutăm și poate îl vindecăm.
Au luat câteva fire de iarbă, le-au pus pe rana puiului de cârtiță, apoi le au înfășurat cu o frunză de trifoi. Puiul de cârtiță le mulțumi din suflet:
-Mulțumesc rățușcă Lala , ești bună la fel ca mama. Îi voi spune că m-ai ajutat, și că rănile mi le-ai vindecat. Dacă vei avea nevoie de mine, neîntârziat voi veni la tine. Rățășcă Lala te iubesc, și încă o dată îți mulțumesc.
După un copac își făcu apariția pe neașteptate, vulpoiul Vili cu puiul lui Vilișor, având fiecare câte un sac în spinare. Vulpoiul Vili se apucă să se bată cu laba în piept:
-Eu sunt vulpoiul Vili cel fioros, am un braț tare vânjos. Toți îmi știu mie de frică, căci am o inimă prea mică ca să îmi fie milă de careva. Pe puiul meu Vilișor am să îl fac un cascador. Are sufletul hain dar este rege peste găini. Vilișor adu aici sacii și bagă în ei gânsacii. Eu în sacul meu voi lua, după ce la gură îl voi lega, pe fricoasele astea de rațe.
Vilișor mulțumit de captură îi spuse tatălui său:
-Ce friptură o să facem din aceste gâște și rațe. Să le luăm cu binișorul, altfel își vor lua zborul.
Rățușca Lala le spuse prietenelor ei:
-Ce ne facem prietene dragi, cum de am ajuns în saci? Trebuia să fim atente și puțin mai vigilente.
Vulpoiul Vili le anunță solemn:
-În casă cu trei zăvoare, orătănilor ați fost aduse, căci strajă mare vi se puse. Un dulău mare și fioros care este tot timpul arțăgos.
Vulpoiul Vilișor le anunță ca să fie pregătite că peste trei zile, o să fie decapitate toate pentru nunta vulpoaicei Veta de la Vadu-Oi. Până atunci să nu încerce să evadeze căci sunt strașnic păzite de dulăul Dingo.
Cele patru orătănii au început să plângă amarnic. Rața Rica a văzut sub o canapea o frânghie și a venit cu ideea să coboare pe fereastră cu ajutorul acelei frânghii. Ea le spuse prietenelor ei că la noapte când Dingo va adormi, pe fereastră cu frânghia vor ieși. Să nu se facă zgomot mare ca să nu trezească această arătare. Gâsca Geta se împiedică de Gica și dulăul Dingo se trezi și le anunță:
-Mă duc să îl anunț pe stăpân, o să supere pe voi foc, că nu l-ați ascultat deloc. Ați încercat să evadați dar v-au trădat cei doi gânsaci. Bine a zis un mare învățat:
"Toate gâsculițele sunt proaste și au un cap bun numai de aruncat"
Vulpoiul Vili veni în pijamale și le amenință:
Ați încercat să evadați, amarnic o să regretați, dacă mai faceți asemenea harababură, pe loc o să vă fac friptură.
A două zi ele plănuiră o nouă evadare. Rățușca Lala le spuse planul ei:
-Când Dulăul va fi la masă să încercăm dragele mele amice, să descuiem ușa de la casă, cu o șurubelniță și trei ace, poate așa vom reuși să evadăm.
Vulpoiul Vilișor tocmai veni și trase cu urechea la ce fac rațele și prietenele lor. El se duse și anunță pe Vili care veni iute cu o pușcă și le amenință:
-Așadar, nu v-ați învățat minte, nu mă ascultați și nu luați aminte. Că voi lua un cuțit mare, vă decapitez, vă bag în căldare. Fac un foc cât se poate de tare, ca să vă transform în frigare. Mâine în zori se va pronunța sentința. Vin să asiste și niște rude la voi. Să nu faceți, vă rog , tărăboi.
Seara rățușca Lala auzi un zgomot care venea de jos și le spuse amicelor sale:
-Undeva, jos, auziți ceva?
A! Puiul de cârtiță și mama sa. Ne va veni imediat în ajutor, cot la cot săpând de zor, pe noi ne poate salva.
Cârtița Kira și mama ei Kiralina săpără o galerie pe unde se strecuraseră orătănile și scăpară de cei doi călăi. Kira sărută cu boticul vindecat laba rățuștei Lala care era în culmea fericirii. Călina care nu se mai aștepta să își vadă orătăniile se bucură la apariția lor și le dojeni:
-Altă dată să fiți mai atente și mai cu băgare de seamă, frumoasele mele.