agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 849 .



La capat de trotuar~4
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Luana Gavan ]

2009-01-27  |     | 



Intuneric. Foarte mult intuneric. Si frig. Atat de frig...Bordura aia nenorocita.
"Cand s-a inaltat si mai mult?" m-am intrebat. Nu prea conta acum. Ce conta era faptul ca ii facusem pe plac. Cazusem ca de fiecare data. Si inca mai cad.
Deodata, aterizez pe ceva moale. Ce suprafata ciudata...Cred ca e un fel de balon imens, galben, care pluteste in acel universe intunecat. Si nu e singur, observ eu. Mai ii sunt inca multe alaturi, multe baloane mari si umflate. E ciudat, dar nu am nimic impotriva. Daca nu ar fie le, eu as continua sa cad in acel abis pana, probabil, m-as zdrobi de un posibil capat.
"Si totusi...nu sunt putin cam prea umflate?" imi spun ingrijorata. Sper doar sa nu se sparga. Mi-ar fi destul de greu sa ma prind de altul, dat fiind suprafata destul de alunecoasa si forma lor. Imi plac baloanele. De cand eram mica mi-a placut sa ma joc cu baloanele pe care mi le cumpara si umfla tata. Ce pacat ca el a plecat, ca m-a parasit. Bunica nu mi-ar cumpara niciodata baloane. Ea le crede ca pe niste jucarii prostesti ale copilasilor. Ea niciodata nu mi-a cumparat nicio jucarie, nici macar atunci cand eram mai mica. Ce femeie fara inima! Si-a meritat din plin toate nenorocirile!
-Sunt exact ca si tine.
Tresar speriata si imi intorc privirea in toate partile, dorindu-mi sa descopar sursa acelei voci atat de cunoscute mie. Memoria nu ma ajuta prea mult. Cunosc aceasta voce, o cunosc atat de bine persoana careia ii apartine si totusi nu o pot aduce aici si acum, in acest peisaj ciudat. Pur si simplu nu se potrivesc.
-Nu incerca sa negi.
De unde vine?
Unul dintre baloanele din apropiere se misca. Se intoarce, se intoarce si imi dezvaluie un chip ridat, imbatranit. Mika.
-Sa neg? O privesc nedumerita.
-Sa negi ca ai fi la fel ca mine.
-Dar nu sunt.
-Hai, Midori. Stii prea bine ca am dreptate. Esti o persoana groaznica, la fel ca mine.
-Tu m-ai facut asa, protestez eu.
Tocmai ma contrazic cu un balon. Poate psiholoaga avea dreptate.
-Tot vina ta ramane. Tu m-ai lasat sa te transform in ceea ce esti acum. Tu ai renuntat la tot.
-Am renuntat la tot? Intrebarea era mai mult pentru mine. Chiar renuntasem la tot?
-Da, se auzi raspunsul lui Mika de undeva sub mine. Acum balonul pe care stateam eu era Mika. De cand ai venit aici n-ai facut decat sa-ti plangi de mila. Poate ai fost asa si inainte, asa de slaba. Poate de asta s-au sinucis parintii tai.
-Ba nu! Nu ai deloc dreptate, Mika! Tu nu ii cunosti deloc si nu i-ai cunoscut niciodata la fel ca mine! Nu ar fi facut asa ceva.
Eram foarte suparata. Dar lacrimile nu vroiau sa se porneasca, poate nici nu aveau de ce, mi-am spus eu. Nu se merita sa plang. Tot ce puteam face era sa ma descarc, tipandu-i bunicii mele, fel de fel de cuvinte jignitoare si privind-o cum se umfla si se tot umfla. Chiar renuntasem la tot? Fusesem indepartata de lucrurile si persoanele care-mi erau dragi si tarata aici...si tot mie mi se reprosa ca renuntasem? Ca devenisem o persoana atat de jalnica? Nu puteam crede asa ceva, refuzam sa cred asa ceva. Nu-mi pot justifica aceasta pornire, ci pot doar admite ca mi-a facut bine, intr-o anume masura. Chiar m-am simtit mai bine, atunci cand m-am potolit in sfarsit. Dar era prea tarziu. Balonul Mika se umflase mult prea mult. Un singur cuvant si a pleznit, lasandu-ma sa cad din nou, tot mai jos, tot mai jos in intuneric. Trebuia sa ma fi oprit la timp.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!