agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2065 .



Povestea unui foarte foarte mic spiridus
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Asura ]

2009-02-06  |     | 



Este povestea unui spiriduș foarte foarte mic care credea că într-o bună zi va atinge stelele cele mai îndepărtate. Noapte de noapte, le urmărea pe cele căzătoare și se ruga ca măcar una dintre ele să cadă în apropierea lui pentru a putea afla secretul lor. Nu-și explica cum de stateau ele cocoțate de ea, dacă erau agățate de colțurile cometelor care nu se grăbeau nicăieri. Sau dacă erau susținute de un par invizibil pentru spiriduși. Desigur că îi treceau nenumărate idei prin mintea lui foarte foarte mititică, dar nu știa cum să-și imagineze. Deși nu fantezia era cea care îi lipsea, ci aripile pentru a ajunge la cer și curajul de a crede în steaua care îi va șopti cândva taina lor. Într-o seară, spiridușul nostru foarte foarte mic a urcat pe aceeași colină din vârful căreia obișnuia să urmărească spectacolul luminilor albe. S-a auzit un strigăt de groază și de dezamăgire care a trezit și cea mai surdă bufniță din pădure. Pe cer nu era nicio stea. Toate dispăruseră, iar spiridușul nostru foarte foarte mic nu reușea să-și dea seama cum de se întâmplase una ca asta. Se urcă în bătrânul stejar care râdea de el de fiecare dată când îl vedea cum zorile își făceau simțită prezența atunci când el admira luminile pierdute ale nopții. Nici din vârful lui nu văzu nimic. Nici măcar luna nu se distingea în întunericul de lângă el. Își spuse că în seara următoare stelele vor apărea și că va putea iarăși să viseze frumos. Însă nu s-a întâmplat nimic. Spre sfârșitul verii, realizase că ochii îndepărtați ai universului nu-l vor mai privi niciodată. Nu a crezut în visul lui foarte foarte mic.... Oare ce s-a petrecut?

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!