agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-21 | |
Dragă Căpriana,
Dator sunt acum în ultimele momente lucide ale vieții să îți cer scuze. Aceasta este cea din urmă scrisoare a mea la care tu nu vei mai putea să-mi răspunzi. Nu vei mai putea să-mi răspunzi în primul rând, pentru că nu voi mai fi în viață. Și iarăși nu vei mai putea să-mi răspunzi pentru că eu care te-am iubit mai mult decât pe fiica mea, dacă aș fi avut o fiică, voi lua cu mine această dulce amintire a ta, în mormânt. Tu te-ai născut ca o floare minunată numai în mintea mea, din iubire, dar și din teama de moarte în fața căreia nimeni nu este prea curajos. Tu ești creația dar și taina vieții mele. Și poate dincolo, pe tărâmul celălalt, așa cum fiecare dintre noi presupun că se va întâlni cu toate cele ale lui pe care le-a iubit, poate și noi ne vom întâlni aievea. Cu dragoste, Sebastian Epilog Mă trezesc culcat într-un pat de spital și privesc pe geam mugurii caișilor înfloriți. Alături pe scaun, cineva își rostește rar și de mai multe ori numele, și eu îl culeg de pe vârful buzelor lui. - Mușat. Vasile Mușat. Unde am mai auzit eu numele acesta? Da, psihologul. Are o mină cuceritoare, un om cu care simt că m-aș putea împrieteni. - Intelectualii sunt oameni încăpățânați? Dau din cap afirmativ. - V-am citit însemnările. Fac ochii mari. - Reiese limpede că nu sunteți un om bolnav. Mai departe îmi face semn să nu vorbesc obosindu-mă. Să fac numai semn da sau nu la ce mă întreabă. - De ce a murit Nicu Drangavelea? Răspund șoptit: - Credea că l-a chemat mortul la el. - Perfect. De ce a murit subofițerul care s-a dus noaptea în cimitir? - Credea că mortul îl trage la el. - Foarte bine. Dar ei amândoi s-au înșelat. Și-au băgat în cap o idee falsă și n-au mai putut scăpa nici de ea, nici de efectele ei. Cuvintele lucrează în felul lor. Simt o rază de speranță înflorind pe chipul meu ofilit. - Ați dormit în Soledad și v-ați imaginat că ați răcit, dar n-ați răcit deloc. Aștept mai departe cu sufletul la gură. - Pe urmă ați dramatizat: Acum o să mă doară capul, vai de mine, o să mor, ce să mă fac, ce să mă fac și așa mai departe. V-ați băgat în cap ideea aceasta nefericită și capul a început într-adevăr să vă doară. Dumneavoastră singur v-ați comandat pe subconștient durerea de cap cu care ați venit la spital, să dați de furcă la atâția oameni. Meritam toate reproșurile din lume. Îmi dau lacrimile dar nu îmi pare rău. Și sunt sigur că fața mea arăta ca un semn de mirare, mare cât toate zilele. - M-ați înțeles? - Da. Sigur că da. - Nu sunteți bolnav, n-ați răcit, nu vă doare capul și nu o să muriți. E clar? - Daaa! Nu-mi mai pot opri lacrimile. - Repetați după mine. - Nu sunt bolnav, n-am răcit, nu mă doare capul și nu o să mor. Plâng și râd în același timp de bucurie. - Va mai doare capul acum? - Nu! - Prindeți din nou puteri, duceți-vă acasă și lăsați patul liber pentru cineva care este într-adevăr bolnav. Îmi întinde o carte de vizită. - Și invitați-mă să-mi arătați și mie Soledadul Dvs. Duc mâna la frunte. Nu mă mai doare nimic. Mulțumesc, Doamne, cât de aproape ești de fiecare dintre noi! Sfârșit xxxxxxx Aici se încheie acțiunea romanului NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET. Pe suport hârtie romanul a fost publicat în 2007 la editura Făt Frumos, București. Mulțumesc din inimă tuturor acelora care au auvut răbdarea și curiozitatea să citească aceste pagini. Romanul a avut următoarele capitole: - La început... - A înflorit magnolia - Provocarea - E și nu e - Coșmar cu lătrături - Și cel mai bun prieten - Acarul Păun - Zâna mea cea bună - Scumiera, țigarea și fumul - Visele - Numai întrebări - Cine iubește, iartă - O cafea bună - E greu să ne mântuim? - Din nou întrebări - Trăsnetul - Ce e de făcut? - Moș Culae - Valer demonizatul - În casa Tatălui Meu - Pustnicul - Două scări - Arme noi - Întâmplare și destin - Și totuși iubirea - Lupul singuratic - Amintiri - Începutul sfârșitului - Și morții au nevoie de liniște - Aș fi eu în stare? - Cine nu ia taurul de coarne - Tot mai mult întuneric - Cea mai mare taină - EPILOG - xxxxx Dacă dorește cineva să aibă în biblioteca sa acest roman în format electronic, îl ofer cu cea mai mare plăcere, gratuit bineînțeles. Recunoscător și cu cu cele mai vii mulțumiri, ion untaru |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate