Tot sâmbătă.
Mihai se ridică și se întinde, ca un motan.
Facem câțiva pași spre o poieniță. Pătura, pliată pe rotund, mă privește ca un ochi scrutător, de la subțioara lui. O poieniță superba!Nu se aud nici mașinile. Mierla umple aerul răcoros cu "vocea" ei clară și pătrunzătoare,trecând în planul doi celelalte sunete.
"Mai vreau să mai stăăăm!", mă alint eu.
El se execută, întinzând pătura, galant:
"Doamna e servită!"spune Mihai și se așează. lăsând trei sferturi din patură la dispoziția mea.Mă așez pisicește și mă sprijin cu capul pe umărul lui.
Ce stare de siguranță îmi transmite!În prejma lui Costel, chiar în momentele de tandrețe aveam senzația de temporar, de pe fugă, de li8niște precară.
Îmi plimb palma pe genunchiul osos și constat că asistenta "aceea" și-a amintit corect!
Vârsta nu avea nici un drept:erecția"feroce" era prezentă și cu un sentiment de dorință "de confirmare" l-am "executat". A fost un act aproape gratuit, o dorință de satisfacere a vanității feminine, de o nouă confirmare.Oare subconștientul are temeri priviind viitorul la capitolul biologic? Ce atâta filozofie? Astăzi este aici și al meu, restul nu contează.
S-a cuibărit pe umărul meu în pozitia"fătului".
Simt în corp"prezența" lui dar nu mă deranjează.
Se spune ca "e de bine". Timpul s-a oprit. Iar suntem fiecare cu gândurile lui. Mi-am amintit de"prima dată cu Mihai". Totul a debutat cu un gest tandru, care nu anunța nimic din ce avea să se întâmple. Era duminica dimineața. Ne-am întâlnit, ne-am spus câteva cuvinte și, fără nici un preambul, mi-a pus în palmă un plic pe care era scris un 1 mare. Plecam spre Snagov.
Nu am deschis plicul imediat ca sa nu știe el orice reacție a mea! Am pornit, m-am ascuns în unghiul mort al retrovizoarei, am deschis plicul:
"Azi,vei primi în dar o "noapte-a nuntii"
Ce va începe dis de dimineață
Și-am să-ți așez, pios, deasupra frunții
Un voal de vis și zâmbetul pe față.
Cununa impletită-n crăciunițe
Te va purta spre "ziua de iubire"
Si ghioceii, tainici, în șuvițe,
S-or așeza cuminți, ca-n altă fire.
De orice vrajă tu, TU dezlegată,
Ai să rostești descântece profane,
Uitând de tot și toate, vei fi gata
Să mă-nsoțesti, la mine, pe maidane
Iar seara, când s-o 'nchide ochi de "noapte"
Te vei ruga, ca ziua să mai ție,
Vei susura descântece și șoapte,
Să mai trăiești o zi de nebunie.
Și "dimineața"când pe cer lumina
Te va trezi, zâmbind, pe cuta frunții,
Îti vei dori din nou verbina
Pe care ai purtat-o-n"ziua nunții""
Am roșit ca atunci, când mi-a oferit"cheița".
Am deschis geamul. Am intrat într-o pădure și, pe o alee cu pietris, a oprit.
Un gard de lemn, vopsit în bleu, o portiță cu o clanță de bronz. A deschis și m-a invitat în curte.
O alee îngustă, invadată de iarbă, pomi, și între ei o "căsuță de păpuși".
"Aha!" mi-am zis"are vre-un gând, de m-a adus aici.
Probabil că e cuibul lui de gingășii tainice și oprite"
Sunt o femeie sigură pe mine iar de la el, chiar, nu mă puteam aștepta la vre-un gest "abrupt".
Am intrat fără teamă, un pic curioasă.
De afară părea mică:două dormitoare, un hol mare, baie, bucătărie și, din bucătărie, am ieșit pe o terasă joasă. Două trepte și am dat de un bazin care...ar fi putut fi piscină!(rautăți,de!)
Pe apă erau nuferi pitici iar în apă, prntre stâncile înșirate, pe care puteai păși, niste pești mari,
colorați în alb și roșu, despre care el mi-a spus că se numesc crapi Koi.
Mihai a disparut un timp și a revenit cu o măsuță pe rotile, cu șampanie, prajituri, pahare și țigări.
Am băut șampanie în liniște. Ma încerca un sentiment de neliniște dar nu de teamă. Neliniștea mi se trăgea de la faptul că ...nu se întâmpla nimic din ce bănuisem și nu știam ce să cred.
Ce plăcut era aerul! Am intrat în casă pentru a vedea unCD. Filmul, genul de "duminică dupăamiază" s-a terminat. A fumat o țigare și apoi s-a așezat în genunchi in fața mea. M-a privit în ochi și m-am simțit stingheră. Sufla precipitat, parcă.
S-a ridicat și a scos din haină un alt plic pe care era cifra 2. Mă simțeam stingheră dar și curioasă.
Mi l-a întins și a rămas lânga mine. Nu aveam cum să mă eschivezdin nou. L-am deschis si am citit:
"Sa nu uităm condiția de "fiară"
Cînd printre vorbe navigăm timid,
Visând, poetic, un apus de vară
Și tot sperând, apare înc-un rid.
Prea multe vorbe, gânduri măsluite
Oprind albina-n zborul spre pistil...
Atâtea nopți de foc sunt siluite
Și mă condamni să fiu mereu copil?
Această clipă-i fără de zăbavă,
Și neintoarsă-n veci de veci...
Să nu fugim! Să ne scăldăm în lavă
Și dup-aceea, cu-amintiri să pleci!"
Am terminat de citit. M-a mângâiat cu palma stângă pe obraz și și-a oprit mângâierea pe gâtul meu.
Jugulara mi se zbătea îngrozită sub palma lui fierbinte.Jugulara s-a deschis și l-a absorbit direct în sânge. Am făcut dragoste fără nicio rezervă.
Am fost mirată de întinderea"preludiului".Părea că nu se va sfârși...
Cred că l-am "bruscat" puțin din dorință.A fost minunat dar era altceva.A părut că-mi ghicește gîndurile și mi-a spus că țelul e cuprins în drum că drumul cel mai plăcut între două puncte este linia curbă ce desenează corpul femeii iubite.
"Chestia asta se poate intimpla numai in vis" mi-am spus în gând.Eram răvășită și nu doream să recunosc că, la anii mei, apărea ceva nou la capitolul acesta.
"Chiar nu știu să fac dragoste?! Ce butoane neștiute a atins?"
Tăceam. M-am repliat și, să mă apăr, am atacat:
"Există și plicul 3?"
Nici până acum nu mi-a raspuns dar nu îmi pare rău.
Tocmai voia să răspundă și, în viața mea, a sunat iar telefonul...
Si acum suna iar:
"Alo!"
"Da!"
"Doamna....Dalia?"
"Da" am răspuns temătoare, la acea voce de "număr privat".
"Sunt agentul.... vă rog să vă prezentați urgent la domiciliu".
Am înghețat!Ce s-o fi întâmplat?
"Organele de anchetă judiciară sunt prezente la domiciliul dumneavoastră și vă așteaptă."Apoi a intervenit acea liniște de rețea oarbă.
"Mihai, fuga acasă la mine! Mă cheamă poliția".
Am strâns pătura și am dat fuga la mașină.
Nu știam ce să cred. Pe cine să sun?...Pe Costel???
Să-i spun lui Mihai ca l-am lăsat pe Costel acasă? Dar Costel era acasă la el, la noi...
Mihai a tăcut tot drumul. Am ajuns seara. Mihai s-a uitat la mine întrebător. Ca de obicei, l-am"expediat" cu un"vorbim".
Avea ochii triști, i-am văzut și fălcile pulsând.
Cu nările dilatate, a plecat.
În hol era un agent de poliție.
"Domnule, sunt...Dalia, ce s-a întâmplat?"
"Mergeți la domiciliu, vă rog."
Am urcat în casă. Un fotograf spărgea intimitatea "cuibului" meu cu un bliț orbitor. Doi tipi dizgrațioși, cu mănuși de cauciuc pe mâini, se prezintă:un comisar și un procuror.
Cer explicatii. Cu un aer de elevi tâmpi indivizii îmi detaliază. Am înțeles dar nu-mi venea să cred.
Costel adusese doua târfe la mine în casă.Băutură, sex, ceva scandal, ceva"iarbă" și ceva"praf".
Una dintre fete era la morga, cealaltă la urgență.
"Domnul" era reținut. Am dat declarații pînă spre ziuă.
Ei au plecat dar casa mi se părea străină.Am luat telefonul și am format numărul lui Mihai. M-am oprit și m-am întrebat:
"Și ce-i spun?"
Am amânat"evenimentul", ca de atâtea ori in viață.
"A amâna puțin, a câștiga puțin".
O fi adevărat?
dumunică.
Dimineața am mers la Procuratură și am fost ocupată cu
declarații, întrebări, relații.
M-am dus să-l văd pe Costel. Avea cearcăne și era nebărbierit. A încercat să-mi spuna ceva.
"NU!", i-am zis.
Revin cu schimburi. Am luat un taxi, care m-a așteptat la scară. Am înghesuit în sacul lui de marinar toate lucrurile cu care revenise. Am "predat coletul" și am plecat fără să-i vorbesc. Și ce era să-i spun?
L-am sunat pe Mihai. A raspuns instantaneu:"da"
"Mihai, vreau un avocat!"
"Pentru?"
Am tăcut un pic și... iar m-am scos:
"Vreau să divorțez! Azi vreau acțiunea!"
Dupa o jumătate de oră m-a sunat o duduie avocat.
Am invitat-o la mine. A cerut date, acte, relații, informații. Am fost promtă la toate solicitările.
A redactat acțiune pe loc, la calculatorul meu, am plătit și a plecat. Chitanța prin care se atesta că am angajat o avocată pentru divorț era certitudinea că nu voi mai amâna și totul se va încheia. Nu așa mi-am imaginat despărțirea dar nici nu am produs eu acest deznodământ.
Sună Mihai
"Vreau să fiu singură!"îi răspund, nedrept de rece și succintă.
"Bine!" mi-a răspuns el și a închis.
Nu e drept să-l împovărez cu ale mele ...dar e drept să-l mint prin omisiune?
O sun pe Narcisa și o chem la mine. A venit după amiaza.
M-a mângâiat, ne-am mângâiat...
Pe seară a plecat.
Am găsit un iaurt în frigider. Am mincat cu gândurile aiurea și apoi m-am culcat.
luni.
M-am trezit cu greu. Mă doare capul foarte tare.
Oi fi băut? Când? Unde? Mai am și azi "medical".
Mihai mi-a trimes un mesaj în care mă îndemna:
"daca ai nevoie de "cârjă" voi fi aici."
Nu-l pot implica, nu ar fi corect.
Cobor, cumpăr câte ceva de mâncare. Pun mașina de spălat. Mi-am făcut de lucru toată ziua.
marți.
A fost o noapte lungă. Sunt obosită. Nu-mi găsesc fixativul. Îmi fac o "coadă de cal" și plec la birou.
Doamna Sofia ma privește dezaprobator.
"Ce ai pățit?"
"Mai nimic", îi zic și ies din câmpul ei vizual.
Colegul cel tânăr se uita la mine apoi la orhidee.
"Mulțumesc mult că îmi ții locul", îi spun și lui cu un ton de "GATA!"
Mi-e dor de Mihai.
"Mărturisește și te vei elibera!"
E ușor de zis...Am ajuns acasă, am dereticat puțin și mi-am zis:"comportament de fată bătrână".A trebuit totuși să insist pentru a putea scăpa de acel amalgam de mirosuri în care nu știu ce domna, alcoolul, parfumurile proaste sau transpirația cu iz de spermă.
Mi-am spus "Noapte bună, iubito!" și mi-am amintit că suntem...doi:
"Noapte bună, dragilor!"
miercuri.
Am reintrat în ritm:ceas, duș, cafea, fixativ, muncă.
La "locul unde a fost aruncat biletul de treimilioane" mă așteapta MIhai.
"Nu e normal!Dar mi-e drag așa cum este!"
Îmi oferă un trandafir.
Îi spun că am introdus divorțul. Ma privește direct în ochi...
"Știe ceva?"
"L-a informat Narcisa?"
"Am anunțat-o și eu pe Mihaela!"
Mi-era jenă.
Divorța din cauza mea?