JOI
Nu sunt obișnuită cu evenimente radicale în viată.
Existența mea a fost linistită, până la el.Acest om parcă atrage "vârtejurile" și "vâltorile".Am fost la muncă toata ziua.Am privit îndelung orhideia pe care o primisem cu destul timp în urmă de la Mihai.
După ce m-a așteptat în zadar să apar, cu o orhideie în mână, într-o seară de iarnă, orhideia singuratică, printre fulgii ce cădeau molcom a poposit în mâna unei necunoscute căreia, ,după ce a ajuns acasă pe jos printre fulgii mari, Mihai i-a dedicat câteva rânduri..
E noapte, eu fumez și ninge lin
Și fulgii se zăresc căzând pe lampă,
În aer e-o aromă ca de vin
Iar lumea e oprită ca-ntr-o stampă.
Din palmele arzânde ce s-au nins
Răsare, fără țel, o orhidee,
Mă uit la ea: o stea care s-a stins
Neajungând în palme de femeie.
Din noaptea albă, ruptă ca din nor,
Se întrupează, candid, o fantasmă,
O fi născută din atâta dor
Sau este doar proiecție de plasmă?
Floarea se-nalță în plutiri de fulg
Plecând din palma mea în palma mică....
Din reverie nu pot să mă smulg!
E totuși o femeie dar mi-e frică
Să nu se piardă-n noapte ca un mit.
Cu ochii mari și verzi, care scinteie,
Cu o privire caldă mi-a zâmbit
Și s-a împreunat c-o orhidee!
Apoi, la vremea cuvenită, odată cu această orhideie din ghiveciul de la birou, mi-a "plătit"ratarea acelei întâlniri, neanunțate dealtfel,reproșându-mi că a trebuit să dedice versuri unei alte femei...
Cât pare el de delicat și manierat,"dușmanul ăsta"nu pierde nici un prilej de a-și plăti polițele, chiar dacă trec anii el tot plătește, delicat dar tot reproșează.Uneori nici nu știi ce la ce ți se trage dar ...ăsta este. Asta e armata cu asta defilăm.
Mihai nu a dat niciun semn și îi sunt recunoscătoare pentru asta.Poate a fost ocupat la serviciu,poate că a avut probleme cu soția, sau poate mă ignoră deliberat.
O fi indiferență? Exclus! Mai degrabă e prevenitor.
Mă cunoaște atât de bine încât a reușit să-mi dezvăluie aspecte ale personalității mele pe care nu le bănuiam.
Poate că intuiam că ar fi, dar nu le-am dat voie să se manifeste, pentru linistea mea. Am ajuns acasă și am simțit nevoia să fac o curățenie "atentă".
Mă obseda prezența străinelor în "cuibul" meu.
Cred că o altă cauză pentru care m-a "lovit" hărnicia a fost și aceea că am vrut să mă istovesc și să uit de gânduri.M-am purtat ca o fată bătrână creind false obsesii de pedanterie în curățenia casei și din a așeza lucrurile toate în ordine și la locul lor.El spune adesea că ordinea și disciplina, alături de curățenie, nu domnesc pe deplin decât în cimtirele eroilor, și acolo cu condiția ca acestea să fie "arondate"unei unități militare.
Nu am deschis calculatorul dar telefonul a ramas deschis.Ce speram?Indiferent de ce am am așteptat acel ceva s-a încăpățânat să nu se producă.
VINERI
Am "aterizat" mai târziu la serviciu.Am telefonat invocând ceva "neprvazut și urgent" și am plecat mai târziu de acasă. M-am trezit greu în dimineața asta și încă mă simt obosită.Poate pentrcă am cam pierdut deprinderile ce mă subordonau în lungile voiaje , pe mările lumii, ale lui Costel.Atunci eram o femeie model. Nu știam decât casă, copil și serviciu.
Dereticam până noaptea târziu, spălam mult de mână pentrucă aveam părerea că lucrurile albe nu sunt suficient de albe.
Pierdeam zile întregi în bucătărie imaginând sau experimentând mâncăruri care mai de care mai delicioase. Făcând ordine prin lucrurile vechi am găsit o bucată de pânză, primită de la mama pe care era brodat chipul unei gospodine, cu șorțul dinainte și dedesubt era scris cu broderie roșie:"SARMALUTE COZONACI BÃRBÃÞELULUI SÃ-I FACI!"Atunci priveam pe geam și mâncam. Mâncam și dormeam. Mă ocupam de copil și mâncam. Luasem proporții și colegele mă tachinau că aș fi însărcinată cu duhul sfânt.Am ieșit cu greu din starea aceea. Medicul mi-a spus că este vorba de o formă de depresie și m-a ajutat cu sfaturi să mă refac.
Narcisa era prezentă mai mult pe la mine și așa s-a dezvoltat o relație fizică mai apropiată între noi două. Eram bisexuale amândouă dar nu ajunsesem la faza la care am fi optat numai pentru o relație cu o femeie.Poate pentru a ne găsi justificări, uneori, după câte un pahar de tărie izbucneam la unison:"Toți bărbații este porci!"Apoi fiecare din noi am redevenit niște femei normale, normalitate spartă uneori de câte o "rememorare" neprovocată, comisă purșisimplu accidental, cu toate că se putea foarte bine și fără.
Am intrat pe"mess". Mihai îmi scria din zece în zece minute:
"ești?"
"mai ești?"
"mai sunt?"
"sunt îngrijorat!!!"
"zii ceva!"
Apoi, probabil scris la prima mână
Ești peste tot în vise și pe stradă,
De ne atins prin spațiu și prin timp,
Iubita mea, căzută din Olimp,
Cu ochi strălucitori, zâmbind prin zadă.
Ca'ntr-o arșiță, pururea nestinsă
Mi-apari morgană'n viață și în vis,
Am ochii arși și sufletul mi-e lis
Și inima se zbate parcă'nvinsă.
Te văd pe cer, pe ziduri și în floarea
Ce se-ofilește'n glastra unicat,
Mi-apari și'n golul înspre care cat
Când rătăcesc, pierzând din ochi cărarea.
De-atâta dor s'o'nfiripa o vrajă
Să te'ntrupeze toată chiar aici
Și inima cârpită cu arnici
S-o odihni trăgându-se în coajă.
E nedrept să-l las să se chinuie.Dar mă simt flatată, ca orice femeie,căreia i se dedică versuri. Mă "afișez" și el intră instantaneu:
"Ce s-a intimplat?"
"Am dormit prost dar totul este O.K."
"Mă bucur"
"Știi, aș dori să nu ne vedem trei patru zile"îmi spune el, ceva cam abrupt.Apoi continuă:"poate chiar mai mult.Se pare c[ ai nevoie de un timp de respiro."
După o pauză lungă, în care nu am intervenit de loc, zice:
"am făcut o propunere rezonabila Mihaelei"
"?????"
"Sub pleoape, aripi nevisate incă
Și pentru ce n-a fost sau ce va fi
Iubirea noastră parcă-i veșnic muncă.
Nimic frumos nu poate să mai fie,
Cenușă-mbrațișată am ajuns,
Nu mai e loc nici de măcar un plâns.
O dramă ar urma o elegie.
Deci să murim frumoși în amintire
Nu ca doi soți, dușmani în tribunal
Inelele de iarbă, jos pe mal
Sa le lăsăm ca punct la despărțire."
Citesc și îmi spun că ar trebui iubit și când dă divorț.Macar sa-l "iubeasca"de adio.
Nu stiu ce sa-i raspund...
"O.K."
Sîmbătă și duminică au fost anoste.
Curățenie, mâncare, duș, T.V. Nu "mess", nu "Chat", nu telefoane. Mihai a tăcut. E prea cuminte!
Ar fi trebuit să-mi dea un semn, ceva.
"Nu tu i-ai cerut sa "tacă"?"
"Ba da, dar ce, el trebuie să asculte orbește?E enervant în această "cumințenie".
LUNI.
Deschid "mess". Mihai mi-a lăsat mesaj:
"Am plecat la Santiago de Compostela"
Nu e "on line", nu-l sun, dar îi răspund cu un șir nesfârșit de semne de întrebare???
MARÞI.
Sunt la serviciu. Mihai intră pe "mess":
"te sărut, iubito!"
"și eu"
"Mi-am luat cardul, o carte a lui Coelho, și acum sunt într-o cafenea la "Saint Jean Pied-du-Port". Mi-am uitat telefonul dar și așa nu prea e semnal."
Mă simt un pic neglijată și îl "expediez":
"călătorie placută și să vii sănătos."
Liniște. Nu mă pot revolta. Eu am dorit "liber" și mai avem și o ințelegere:fiecare cu "EU"-l lui.
Intră din nou:
"Dacă sunt urgențe îmi scrii pe net sau suni la mine la birou".
"bine"
Chiar imi lipseste "răul ăsta" , dar independență nu înseamnă numai pentru mine.
MIERCURI Serviciu. Mi-am reintrat in ritm. Sunt liniștită pentrucă-l știu pe Mihai că iși face "o dambla"(nu așa zicea mama?)
Îl mai auzisem vorbind de un atare proiect dar am crezut că e din nou una din "fanteziile" lui, care nu va prinde contur. Intru pe "mess" cu Ioana:
"cum te simți, PUI?"
"excelent ,mama"... Îmi scriam banalități cu Ioana și m-am surprins că îngrijorarea mă cuprinde.
Oarer sunt menită să fiu femeia care tot așteaptă?