SÎMBATÃ
M-am trezit mai bine dispusă și parcă mai bună. Nu am chef de "răutați" cu nimeni. Chiar ar trebui să fac o "faptă bună" azi. Sanda! O sun pe Sanda să-mi spună numele medicamentului.
Și așa, vine George. Poate are noroc. Scot hârtiuța pe care am notat numărul Sandei și am o nouă "criză" de bunăvoință. Introduc numărul în memoria telefonului, apoi apelez.
"Alo!" se aude raspunsul. Aceeași voce caldă. Parcă îi văd și ochii când o aud. Vocea"senina":
"Bună, Dalia, ce faci?"
"Te pup Sanda. Te-am sunat să te rog să-mi spui exact cum se numește produsul de care ai nevoie."
Mi l-a dictat pe litere, ca să nu se strecoare vre-o gresală, apoi mi-a spus și numele laboratoarelot care îl produc.
"când ne mai vedem? De fapt voiam să te întreb dacă vei mai veni pe la mine..."
"Sigur ca ne mai vedem. Măcar o dată, să-ți pot da ce-ti trebuie. Vine cât de curând ginerele meu din State și dacă ai noroc, îl va aduce."
"Mulțumesc mult și...Doamne ajută!"
Acest "Doamne ajută" a sunat ca un salut tandru și tainic intre membrii unei comunitati.Am raspuns mimetic:
"Doamne ajută!".
Eram surprinsă că am folosit exact același ton protector, ca și ea, rostind "salutul".
Am să mănânc în oraș! decretez eu ca și când m-aș fi răzvrătit împotriva cuiva, care ar fi avut o altă propunere. Starea de ușoară amețeală a apărut ca o boare. Imi fac un ceai și mă gândesc la Mihai.
Vag nemulțumită că nu am nici un mesaj de la el "îl invoc" făcându-mi încă un "test".
"Fără îndoială, bunico, vei fi mamă!"
Acest gând, întărit, mi-a adus în suflet o caldură fără margini. Mă îmbrac și cobor pe scări(Iar răsfăț, întrucât mi-am propus să nasc "natural" așa că am decis: mișcare!)
Mă uit în cutie, văd ceva dar "scosul" din cutie îl fac de obicei când vin acasă. Eram cu cheia mașinii între degete încercând să o pun în contact. Sună telefonul. Bag mâna în geantă și dau de telefonul lui Mihai.Îl caut pe al meu dar am simțit o undă de enervare față de insistența cu care suna.
"Alo,da!'"
"PUI, vino să mă iei de la Procuratură! Am scăpat și nici nu prea mi-e bine."
E ziua "faptelor bune"... Am rămas fără glas: Era Costel. Mă duc, ce să-i fac, și îl găsesc pe scările instituției, cu sacul de marinar la picioare. Mă surprind încercând să-l categorisesc "golan" dar mă opresc. GOLAN este numai unul.
"Urcă! Dar mai repede, că am treabă!"
A urcat privindu-mă cu un aer studiat, încercând să intre intr-o "piele" veche. Am sesizat corect. Incerca să-și "arate muschii" căutându-mi acel punct slab. Poza în irezistibilul care era la începuturi. Nu-l bag în seamă. Oare nu-și dă seama că am ajuns împreună, tocmai pentru acea nevoie a mea de afi "atârnatâ", ca protecție împotriva a o parte din firea mea?
Îl "basculez" în fața blocului și plec de parcă mi-aș fi luat jucăriile. Unde să mă duc? Ce să fac?
Am să mă duc la un "internet" să-l caut pe Mihai sau pe oricine altcineva.Acasă nu mă duc. Mi-era teamă
că "punctul" mă va trăda?
TEMERILE NE VOR INSOÞI ORICIT AM FUGI DE TARE, SUNT CA UMBRELE!.
Din nou mi-au venit în minte cuvinte auzite la EL și m-am revoltat: Nu e suficient că-i port copilul? Mai sunt nevoită să-i reproduc și cuvintele! Cer o cafea și intru pe "mess". Liniște totală. LISTA doarme sau se ascunde.Îi dau mesaj Ioanei înșirând rugămintea pentru Sanda, îi mulțumesc anticipat și "ies".
Benzină am. Imi iau ca țintă Herastraul.Conduc lejer. Traficul nu e prea aglomerat. Văd un alai de nuntă ieșind de la o biserică, cu o mireasă frumoasă în frunte.
"Oare există o mireasă urâtă?"
Oare Mihai mă va cere în căsătorie?"
Și dacă o va face....mă îmbrac ...mireasă?"
Imi răspund ușor sarcastic:"O bunică mireasă! Haida, de!" Mai văd o bisericuță printre blocuri. Nici un semn nicio mișcare prin preajmă. Mă strecor sfioasă înăuntru
Pe lingă pereți, schelele protejau, parcă, picturile proaspete. Pe o schelă, un călugăr tânăr, cu părul lung și negru, prins în "coadă", la spate, mă salută:
"Doamne ajută!"
Raspund cu vocea Sandei:"Doamne ajută!"
Palmele murdărite de vopseaua roșie îmi amintesc de Isus. Biserica e,,,,aproape ....gata.
Mă revolt din nou impotriva lui Mihai. Poezia lui ,"Biserica e gata",începe să-mi susure în urechi ca o liturghie. Mă liniștesc și ascult toată "slujba din gând".
Biserica e, până sus, cladită,
Iar înăuntrul ei stă, gol, altarul,
Icoana asteptată e ca darul,
Urmând, cu drag, să fie zămislită.

Și preotul e-n naos, cu speranța
Că întrupata'n ramă, adorata,
Va fi, din rugă să coboare, gata
Și să închidă cu dorința, clanța.

Sunt zâmbete de îngeri pe fundaluri,
Ce o așteaptă vie și întreagă,
Să fie, pentru-o clipă, cea mai dragă
Și-apoi s'aleagă între piedestaluri.

Și piatra să-i rămână, ca o floare
În palma ce-a iubit, și gura dulce
Să tacă și în ea, în veci, să culce
O fulgerare ca un strop de soare.
Rămân tăcută și o rază caldă coboară printr-un vitraliu pe creștetul meu..Călugărul remarcă:
"Parcă sunteți Preacurata la BUNAVESTIRE"
Mă privește lung, fotografic aproape.Îl văd scoțând un crâmpei de cărbune și din câteva tușe ferme îmi văd chipul așternut pe albul orbitor al peretelui..
"Sărut mâna, părinte!" îi zic și dau să ies.
"Pruncul tău va fi un baiat însemnat!"
Cuvintele mi s-au agățat de urechi ca niște cercei:"un băiat însemnat, un băiat însemnat..."
Întind pasul. Nu mai vreau în Herastrau, mă încearcă o vagă teamă. Ajung acasă și deschid cutia de scrisori:goală!
În cutie nu mai era nimic. Oare "cheița" de la Mihai a avut-o și Costel? Intru în casă.In hol, pe masuță două vederi:
Pe spatele uneia, ce reprezenta un toreador frumos scrie:
EXERCITIUL CRUZIMII:RITUALUL MESAGERULUI.
Sint intr-un orasel, parcă, fără nume.
Puente de la Reina, am trecut podul.
In ESTELLA: vin bun,carne ,pește.
Pulpa de berbec e fenomenală!
A doua:
EXERCITIUL APEI(?)EXERCITIUL SFEREI ALBASTRE
Un bazin cu pești rosii,un spital pentru pelerini.
Punctul cel mai înalt al Castiliei:Vârful san Lorenzo.
Vă iubesc.
E VINERI SEARA LA MARE!
Costel mă priveste superior:
"El e tatal copilului?"
"ce te intereseaza?"
Pe masă văd citația de divort si deslusesc ca e pentru el și are atașată și acțiunea. Îmi simt pulsul în creștet, așa cum se simte la noii născuți.
Costel se așează în fotoliu:
"Am ieșit de la beci!Ce ziceai,că ai scapat de mine?"
Apoi continuă, agresiv de-a binelea:
"Doamna divorțează!"
Apoi a întins o mână către mine în aceeași manieră în care o făcea"atunci". Părea o caricatura a "acelui" Costel.
"De fapt ce vrei?" îl întreb, aparent calmă.
"Cine e "săritrul" care-ți trimite vederi ciudate din Spania?"
"Ai tu dreptul să mă întrebi?"
"Sunt sotul tau!"
"încă..."
Atitudinea mea agresivă l-a iritat.
"Te-a dresat bine,nenorocitul!! Tânăr,frumos!
Întotdeauna ai fost sexoasa,doamna!"
M-a pufnit râsul auzind cuvintele:"tânăr,frumos..."
S-a enervat teribil și a ridicat mâna să mă lovească.
L-am înfruntat privindu-l în ochi. Eram impietriti.
Nu mă lovise niciodată.
Simțeam în mine cum"DRAGULE" era prezent și asta îmi dădea forță.
Îmi sun avocata și o pun la curent cu"eliberarea" lui Costel și despre teama că va reveni...
Mă liniștește si imi spune că analizează și revine cu un telefon.
"Dacă ai o urgrnță,sună la birou la mine",imi spusese EL.
Sun.
"Da!" îmi raspunde o voce caldă dar hotărâtă.
"Știți,suntDalia, prietena..."
"DA,doamnă, știu cine sunteți.Bănuiesc că e vre-un"BAI".
"Da domnule".
"Spuneți,vă rog!",ca la popă.Ca la popă ,doamnă!"
Am revăzut chipul calugărului ce mi-a schițat figura pe albul imaculat al peretelui..
Îi relatez pe scurt ce s-a întâmplat și ce aș vrea fără să dau prea mjulte detalii.
"Vă rog,dați-mi adresa exactă și în zece minute va veni un domn și va lua unele măsuri asiguratorii>"
Mă execut,mecanic și un pic temătoare.
Încerc din nou țigarea și din nou...O sting la chiuvetă în jetul de apă și o arunc la coș. Costel își aruncase hainele murdare,HAINELE LUI MURDARE,peste hainele mele pentru spălat. Am ieșit în balcon s-o aștept pe Narcisa.
La scara blocului s-a oprit o mașină de teren, imensă.
Din ea a coborât un bărbat pe măsura mașinii, cu o cutie cu scule în mână. Presimt ca la mine vine.
Sună cineva la ușă:
"săr,na,doamna!" îmi zice.
Părul lung și lucios atârnă, slinos, într-o oadă
"latino".
"Sunt Robert,"imi zice,ingenunchează și în câteva minute a schimbat încuietoarea.
A mai montat un lanț de siguranță ,solid,și a plecat tot așa repede precum a venit.
înainte de a pleca mi-a cerut numărul de telefon al lui Costel.
"Aveți numărul de telefon al domnului"deranj"?"
"Domnul Deranj? Cine este domnul Deraranj?"
"Domnul care vă deranjează", răspunse omul cu mirare.
"Da ,îl am!"
Era în "apeluri"de când m-a sunat la ieșire4a din arest. Meticulos,Robert îl băgă în mamoria telefonului, dupa care mă roagă să-l sun și să vorbesc cu el câteva minute. Nu am priceput dar m-am conformat.
Incerc sa-l apelez.Robert ma opreste scurt cu un ton de comandă:
"NU acum! Zic eu!"
Iese pe palier și apelează pe "apelare rapidă" pe cineva. Vorbește repede,într-o limbă pe care nu o înțeleg. Revine si ordonă:
"Acum!"
Execut automat comanda și in cele din urma Costel raspunde:
"Ce faci" întreb eu cu o voce cam tremurată.
"Ti-ai revenit,PUI?"
Robert imi șopteste să-i dau întâlnire peste o jumătate de oră. undeva în oraș.
Execut automat tot ce mi se spune.
Minutarul ceasului din perete arată ca au trecut trei minute. Întrebarea care a urmat dar mai ales tonul"sadic" m-a speriat:
"Doriți să fiți sigură că nu vă mai deranjează vre-o data?"
Sunt bulversată!Mi-e frică să înțeleg ce mă ântreabă.
"Doresc doar sa ma lase in pace"
"Sar,na!"
Robert "cel mare" a disparut
Cine este Robert? Cu ce se ocupa?Dar mihai ,cu ce se ocupa?"
De fapt intrebarea care nu-mi dadea liniste era"Ce se va intimpla???"
Ce a insemnat,de fapt acea intrebare:
"dorit sa fiti sigura ca nu va va mai deranja vre-o data"
Narcisa vine cu un coniac vechi de cinci ani.
Bem rapid cite un paharel.
Il vazuse pe Robert urcind in "tancul de oras">
"Ai vazut ce "animal bine?" ma intreba pofticioasa.
"Da ,a fost la mine de mi-a schimbat broasca"
"Asta cu sicuranta iti schimba"broasca"" remarca ea aproape pornografic.
Chiar mi-a schimbat iala.
"Aha!" s-a dezumflat Narcisa.
Aiurita il sun pe Mihai sa-i pun intrebari.Telefonul lui imi suna in geanta.Inchid.
Sun din nou la el la"serviciu".
Acelasi domn binevoitor:
"Da,va rog!"
"Alo!" apuc sa zic si el mi-o taie scurt:
"DoamnaDalia ,stati linistita Se rezolva.E in lucru"
Nu stiu ce ati inteles prin "se rezolva" dar nu doresc decit sa nu mai vina la mine acasa">
"Doar atit? E in ordine,doamna,costurile vor fi mai mici"
Narcisa a auzit tot.
Se uita la mine nedumerita si rosteste pierita:
"RAKETI?"
"Nu stiu.Mihai mi-a zis ca daca am probleme mai mari sa sun la el la birou.Am sunat.Restul il stii"
Am mai baut cite un paharel.
Paeca prezenta Narcisei ma linistea,iar coniacul bun imi mersese la inima.
Narcisa a intins o mina sa ma mingiie.
Am evitat-o elegant.
Nu aveam nici o chemare si in fond nu de aia era aici.
Cred ca "apelul" meu sa vina singura l-a inteles eronat.
Am pus un D>V.D. si si ne uitam la un film de dragoste.
Cind abea intrasem in universul personajelor a sunat telefonul meu:
Am raspuns tematoare:
"DA!"
"Promit ca nu ne mai vedem pina la tribunal.Sint de acord cu divortul si cu tot ce vrei tu"
A inchis.
Mi-ara frica.Simteam prin intuitie ca "aranjamentul" avusese loc.
Am bravat de teama:
"Vezi daca nu esti potolit? Si te rog uita apelativul"PUI".A ZBURAT PUIUL CU ATA!.
A inchis.
Narcisa a rostit cu voce tare o intrebare pe care eu nu aveam curaj sa o formulez:
"CU ce se ocupa Mihai?"